Ce e mai grav: să iei o șpagă sau o viață?

Dacă îți începi dimineața cu jurnalele televiziunilor de știri, inevitabil vei porni la drum cu un platouaș de crime, tâlhării, violuri și bătăi. Bunăoară, ieri am avut la „micul dejun” televizat o femeie tranșată și băgată într-o valiză, asezonată cu o altă femeie ucisă de concubin. Așa, de încălzire, căci ziua avea să mai aducă și alte grozăvii. Mi-a reținut atenția povestea celei de a doua crime, pentru că ea oglindește halul în care se află instituțiile și legislația din România. Pe scurt: o femeie a sunat la 112 anunțând că e agresată de concubin, iar polițiștii au încercat să o localizeze vreo 20 de ore, până au fost anunțați că într-un imobil au fost găsite două cadavre (miroase a cazul Caracal această întâmplare). Individul care o agresase pe vicitmă și-a dus planul la bun sfârșit, a ucis-o, după care și-a pus capăt zilelor. Tipul nu era ușă de biserică, în trecut fiind condamnat pentru tentativă de omor, după ce își înjunghiase fosta soție. Cât credeți că a stat închis pentru că încercase să ia viața unui om? Vreo 4 ani. Cât au stat alții, pentru fapte de corupție? 5 ani. N-aș vrea să creadă cineva că bagatelizez gravitatea faptelor de corupție, dar orice s-ar spune, cred că să iei o viață e mult mai grav decât să iei o șpagă.

Poate vi-i mai amințiți și pe violatorii din Vaslui care au făcut vreo doi ani și jumătate de pârnaie, după care de plimbau, bine mersi, pe lângă victima lor traumatizată fizic, psihic și emoțional. Nu are rost să mai umplem lista exemplelor și cu alte cazuri de infractori deosebit de periculoși, eliberați mult prea devreme, brute care au recidivat precum cel amintit mai devreme. S-au transmis în direct o mulțime de meciuri demonstrative cu hidra corupției, am asistat la sentințe grele, dar iată că atunci când vorbim despre inși ce atentează la viața și integritatea semenilor, legislația dă dovadă de o blândețe exasperantă.

Dacă cineva care a încercat să ucidă un om iese din închisoare după patru ani și reușește să își desăvârșească „opera”, înseamnă că legislația din România e complice la crimă. Omul de rând se teme mai mult de cuțitul și bâta descreieratului care intră peste el în casă decât de combinațiile purtătorilor de gulere albe, pentru că primul îl poate ucide într-o clipită.