Când copiii sunt luați, cu arcanul, la război

Nu mi-a plăcut niciodată să văd copii amestecați în răfuielile celor mari. Când protestatarii își duceau pruncii la mitingurile zgomotoase, argumentând că le dezvoltă, din copilărie, simțul civic, am simțit gustul amar pe care ți-l dă conștientizarea unei tentative de manipulare. N-am înțeles nici de ce trebuiau chinuiți câinii de companie, târâți la proteste, timorați de vacarmul tobelor, vuvuzelelor și scandărilor zgomotoase. E în toate astea o doză de imaturitate amestecată cu alte și alte atitudini despre care nu are rost să mai discutăm.

De curând, Sibiul a fost gazda unei noi ediții a Concursului – Festival „Carl Filtsch”, o întrecere care promovează tinerele talente, fiind totodată o rampă de lansare pentru acestea. 

De multă vreme în Filarmonica din Sibiu nu e pace, existând un conflict deschis între unii angajați și conducerea instituției. Recunosc, nu m-am documentat cu minuțiozitate în legătură cu această dihonie, am auzit doar ecourile din spațiul public generate de nemulțumirile celor două tabere. Nu vreau să dau dreptate vreuneia dintre părți, pentru că nu sunt nici în măsură să fac asta și nici nu cunosc situația reală, care a determinat războiul rece din instituția de cultură. Totuși, ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute, nu ține de vreo poziționare în sprijinul unora sau altora, ci de o raportare echilibrată la un derapaj, care ar putea avea consecințe asupra carierei unor tineri talentați. 

Pe scurt: câștigătorii concursului ar fi trebuit să interpreteze câteva compoziții alături de orchestra Filarmonicii, iar unii dintre instrumentiști au preferat să nu cânte, în semn de protest față de conducerea instituției. Astfel, niște copii și tineri talentați au devenit victime colaterale ale încleștării unor adulți. Poate că pentru cei ce ar fi trebuit să cânte alături de o orchestră profesionistă, acest moment însemna debutul într-o carieră de succes, dar iată că luptele intestine au lăsat unui moment ce ar fi trebuit să fie de glorie, amintirea unui eșec. Poate că acei copii aveau nevoie de episodul de împlinire a strădaniei lor pentru a le crește aripile, pentru a căpăta mai multă încredere în ei înșiși. 

Nu vreau să spun vorbe mari, nu vreau să fac acuzații grave, dar e posibil ca acest incident să le fi frânt entuziasmul. Oare cei care au decis să protesteze în acest fel s-au gândit vreun moment că au fost și ei copii și poate că cineva i-a încurajat taman în momentul în care aveau nevoie de susținere? E firesc să lupți pentru drepturile tale, însă un strop de maturitate ar trebui să te trimită la un moment de analiză echilibrată. Machiavelismul nu e întotdeauna o rezolvare, iar când acțiunile unui adult pot afecta cariera unui tânăr nimerit întâmplător într-un război străin, lucrurile se complică. Repet: nu mă interesează cine are dreptate, mă gândesc doar că existau multe alte forme de protest și presiune, că nu e drept față de niște copii talentați să reacționezi astfel. 

Știu, vor sări unii să mă acuze de părtinire (paranoia a devenit o boală socială), dar cred că orice om de bună credință înțelege absurdul situației. Din păcate, pentru unii, Festivalul „Carl Filtsch” de la Sibiu va rămâne o amintire gri, mâzgălită de niște mize străine de inocența unor copii talentați și muncitori.