Sunt proaspăt marcat de super-discursurile de zilele Europei, Independenţei şi ale victoriei asuzpra fascismului. Efectiv nu aveai loc de respirat sau/şi de suflat nasul de atâta apologie a libertăţii, a traiului ce-l trăim, al independenţei în cadrul comunităţii, al valorilor (valoarea mea-valoarea mea) europene iar cui nu-i place libertatea noastră, să plece în Rusia. OK, trecem peste faptul că Orban al Ungariei a ales să decidă liber pentru ţara lui, dar a venit libertatea ailaltă, de la Bruxelles, şi l-a taxat că oricum avea o imagine naşpa tocmai de aia, că a lucrat societatea civilă politrucă şi brigăzile de progresişti la asta. Au trecut şi alegerile din Franţa, unde a ieşit exact cine trebuie, adică Macron de te miri în ultima vreme la ce mai apar contracandidaţi, poate doar aşa, ca să se mimeze că tu faci jocurile în politică. 
Ok, citesc însă că Ursula von der Leyen, preşedinte al Comisiei Europene, s-a cam săturat de procedurile democratice care, cât de cât, mai căutau să te convingă că deciziile se iau democratic şi cu drepturi egale de "da" sau de veto şi că o decizie care este pentru toţi, trebiue votată "pentru", fără "contra-abţineri-mulţumesc" în unanimitate. 
Deci doamna Ursula von der Leyen a spus că ea este de acord cu modificarea tratatelor UE pentru eliminarea votului în unanimitate în decizii-cheie. Ea a mai spus că votul în unanimitate "nu mai are sens”, că UE trebuie reformată şi că "Europa", adică UE, adică cine trebuie, ar trebui să joace un rol mai important în domeniul sănătăţii sau al apărării. Şi că trebuie ameliorată "funcţionarea democraţiei noastre”, adică a lor. 
De ce e rea necesitatea unanimităţii? Pentru că e "sursă frecventă de blocaje". Blocaje adică pe româneşte unele ţări au alt interes decât cel impus de alte ţări, pentru că ele ştiu mai bine cu ce se mănâncă ţara lor decât ştiu batalioanele de birocraţi de la Bruxelles. Deci ele pot spune "pas" la anumite decizii impuse de sus, daca aceasta le-ar afecta situaţia internă. Deci treaba rămâne ne-votată în mod democratic. Prin eliminarea unanimităţii, te trezeşti că alţii îţi bagă pe gât ceea ce nu doreşti, doar pentru că "minoritatea se supune majorităţii". Suspect este accentul pe sănătate şi apărare, pentru că să nu uităm odioasele certificate verzi, să nu uităm refuzul de a da date despre mesasjele dintre însăşi von der Leyen şi şeful de la Pfizer pe tema paralelor pentru vaccinuri. Adică "sănătate".  "Apărare, adică "arme pentru Ucraina" sau din seria hai să facem criză la noi ca să pedepsim Rusia. 
  
Înţeleg că democraţia e "sursă de blocaje", spe deosebire de dictaturi, unde blocajele dispar, ceea ce spune Marele Stăpân fiind literă de lege, toţi votează cu amândouă mâinile, lumea iese în stradă cu pancarte şi flori, strigă ura-ura şi gata, ne-am scos, nu mai sunt piedici care îngreuiază procesul decizional. Am spus, s-a executat întocmai şi la timp, nu întocmai şi când ai timp. 
Iar chestia asta e ideală pentru cei acuzaţi de conspiraţionisme, care, iată mai bifează încă ceva care trece de la teorie (a conspiraţie) la practică (tot a conspiraţiei). Bineînţeles pentru rumânul pentru care Europa însemnă să lucrezi "dincolo" pe euroi şi să faci apoi aroganţe la tine-n patrie, sau pentruc el care o arde în sejururi şi sitibrekuri la acelaşi dincolo de unde vine cu o colecţie consistentă de selfiuri şi un bagaj cultural uluitor depsre locurile unde găseşti cafea la automat, supă la plic sau magazine alimentare ieftine, detaliile astea sunt infime. Dar mai sunt unii care chiar sunt preucupaţi de prostia aia numită democraţie şi libertate, care se pare, că e tratată tot maoi duşmănos MAI ALES în ţările cu pretenţii de civilizaţie (că de la alţii nu avem pretenţii). Că votul în unanimitate e normal că nu mai are sens, daca ai chef de dictatură. Chiar europeană.   
Un lucru pozitiv este că unele ţări din Uniune s-au ridicat împotrivă. Paradoxal, printre ele şi România. Evident că cei mai supăraţi la noi cu privire la acest aspect au fost cei de la USR. Treaba lor, e doar un fapt divers. 
Apropo, ca să trecem la chestii mai comice, pe supersnaipărul român care a vrut să plece să întoarcă roata războiului la Ucraină, l-a chemat nevasta acasă. Slavă nevestei snaipărului!