BULETIN DE SIBIU: Ludger Wolff, neamțul care nu ar pleca din Sibiu nici pentru un milion de euro

Din 2008, Ludger Wolff trăiește la Sibiu și, în prezent, așteaptă să primească cetățenia română. Este consultant pentru două firme din Germania, însă viața lui este aici, în orașul pe care l-a ales acum aproape două decenii.

Născut în Germania, Ludger povestește cu zâmbetul pe buze despre o copilărie simplă și frumoasă, plină de amintiri care îl urmăresc și astăzi. „Am copilărit ca toți copiii, făceam fel și fel de prostii. Mai furam mere de la vecini… am avut o copilărie fericită”, spune el.

Își amintește și de mâncarea tradițională de acasă, în special de faimoasele sarmale nemțești Krautrouladen, mult mai mari decât cele românești. Când a venit prima dată aici și cineva l-a întrebat câte sarmale vrea, a cerut doar una, crezând că sunt ca în Germania. „În farfurie, am găsit o sarmală cât un deget”, se amuză neamțul adoptat de Sibiu.

Dacă ar trebui să se descrie în trei cuvinte, Ludger Wolff ar spune că este calm, corect și harnic. Își organizează timpul cu rigurozitate și muncește mult pentru fiecare obiectiv pe care și-l propune.

A ales Sibiul pentru frumusețea orașului și pentru poziționarea lui în centrul țării, care face ca totul să fie „la îndemână”. Dar, mai ales, l-a ales pentru că aici este locul natal al soției sale.

„În 2007, când România a intrat în UE, am decis să dezvoltăm ceva aici. În 2008, ne-am stabilit definitiv. Întotdeauna compar locul de unde vin eu cu Sibiul. Orașul meu natal are 360.000 de locuitori, Sibiul are 170.000. Nu se compară ca mărime, dar pentru mine a fost cel mai frumos loc, fiindcă acolo m-am născut. Din păcate, orașul meu a devenit tot mai murdar. Aici, la Sibiu, observ că și noaptea sunt oameni care fac curățenie”, spune el.

Limba româna a învățat-o pas cu pas, de la oamenii din jur. La început se deplasa cu un traducător. Își amintește râzând cum a ajuns singur la o întâlnire programată la Botoșani, după ce traducătorul s-a îmbolnăvit și nu l-a mai putut însoți. S-a descurcat cum a putut. „Țin minte că am gesticulat foarte mult în acea întâlnire, dar s-a încheiat cu bine. Am noroc cu Google – mă ajută ori de câte ori nu știu cum să traduc ceva din germană în română”.

Îndrăgostit de bucătăria românească

Îi place mult bucătăria românească și crede că Sibiul are restaurante unde se mănâncă excelent. „Aș recomanda Cabana Valea Aurie – mănânci bine și nici nu-i scump. În centrul vechi, restaurantele sunt mai scumpe. Acolo mergi mai degrabă la o cafea. E scump în centru pentru că proprietarii se gândesc mult la turiști, și asta e o problemă”.

Cum este mai tot timpul în deplasare, în timpul săptămânii, Ludger Wolff se bucură de fiecare sâmbătă – ziua lui de liniște și odihnă. Îi place să meargă la plimbare, în pădure sau în drumeții. „Încerc să ies o dată sau de două ori pe lună cu prietenii, la un pahar de vorbă”.

Cu sufletul pentru Sibiu

Sufletul lui, mărturisește, este „în și pentru Sibiu”. A depus actele pentru obținerea cetățeniei române și nu s-ar muta din oraș nici pentru un milion de euro.

„Nu am neamuri în Sibiu, dar am văzut că la cetatea din Cisnădioara apare numele Wolff… cine știe ce rădăcini oi avea prin zonă. Din ce știu eu, n-am rude aici, dar aștept de deja doi ani cetățenia românească”.

El observă că mulți români aleg să plece la muncă în Germania, însă nu înțelege pe deplin motivele. „Acolo cheltui banii la fel. Chiriile sunt foarte mari, mâncarea la fel. Salariul se duce pe chirie și, pe deasupra, nu ești acasă. Eu mă simt aici acasă. O singură dată m-am simțit străin în Sibiu, când un angajat de la o firmă mi-a cerut pașaportul, să vadă cine sunt”.

Diferențele dintre viața din Germania și cea din România i se par mari. „În Germania, există o rutină strictă: mergi la muncă, vii acasă și te culci. Zi de zi, la fel. Oamenii nu ies în oraș, nu se întâlnesc, sunt concentrați doar pe muncă și au foarte puțină viață socială. În România, după program, oamenii ies la o poveste, se întâlnesc, sunt mai sociabili, mai deschiși”.

Mai mult, crede că Germania a devenit mult mai nesigură. „După ora 20, nu mai vezi pe nimeni pe stradă, iar acum gradul de nesiguranță a crescut. Odată ce se înserează, nu prea mai ai curaj să ieși. În Sibiu poți ieși la orice oră, e liniște. Și, chiar dacă întâlnești un om care a băut un pahar în plus, de obicei nu se ia de tine. Germania a devenit foarte, foarte periculoasă”.