Bizari au fost, bizari sunt încă, și-or fi cât neamul omenesc

Exasperați de ciudățeniile și ciudații ce vor să răstoarne lumea cu dosul în sus, suntem tentați să credem că trăim în premieră invazia bizareriilor. Să nu uităm, totuși, că și în secolele XVIII sau XIX oamenii se raportau la perioada numită generic ”pe vremea noastră”, ori de câte ori obișnuința lor era împresurată de lăncile revoluționare. Dacă ar fi să invocăm doar nemulțumirile boierimii din secolul XIX față de ”bonjuriștii” pe care îi priveau cu teamă, nemulțumire și dispreț, putem înțelege mai bine un fenomen care nu e, nici pe departe, nou. Progresiștii de azi sunt, într-adevăr, niște bizari, însă, indivizi aidoma lor au existat și în trecut, firește, cu manifestări specifice fiecărei perioade. Așa-zișii ecologiști, care au aruncat recent cu supă în geamul îndărătul căruia șade celebra pictură ce o înfățișează pe Mona Lisa, nu sunt primii care au atacat capodopera. Cei ce se lipesc de asfalt, pe autostrăzile din Germania, într-un gest de -sanchi!- revoltă față de poluarea mașinilor, sunt doar urmașii unor alți bizari care au recurs la acțiuni tâmpite, de-a lungul istoriei. Da, poate că neterminații ce vor să îi transforme pe câini în vegani sunt o noutate pe piața ciudățeniilor, dar, cu siguranță, cotrobăind în lada cu bizarerii vom găsi și în trecut demersuri la fel de prostești. Nu e nimic nou sub soare, și în urmă cu câteva decenii strămoși ai Gretei rumegau senzația amăgitoare a salvării planetei. La fel, și nefericiții ce susțin că un bărbat poate da naștere unui copil continuă ideile aberante ale unora ce au fluturat inepția asta în spațiul public, în trecut. Poate că azi toate aceste false teme beneficiază de mai multe canale de răspândire, de mai multe haznale din care își pot împrăștia duhoarea. Vocile ce poartă mesajele bizare sunt stridente și acoperă orice ripostă de bun simț. Nu trebuie să ne sperie vacarmul unei cete de bolnăviori care vor să defrișeze totul în numele unei false reîmpăduriri și nici nu are rost să ne considerăm învinși. ”Verzii”, progresiștii de azi, sunt doar o apariție ciclică, e drept, una care a reușit să agite spiritele de fiecare dată. Cu cât li de dă mai multă atenție, cu atât se consideră mai importanți, mai puternici, capabili să răstoarne lumea și să-i încalece dosul.