Asta are, asta n-are, unde-i locul de parcare?

Că traficul din Sibiu e, pe zi ce trece, mai sufocat, e un lucru pe care îl simțim cu toții. Că locurile de parcare din oraș sunt insuficiente, e o realitate pe care nu o poate contesta nimeni.

Zilele trecute, reprezentanții Primăriei ne-au informat că peste 30 de locuri de parcare de pe strada Lucian Blaga sunt desființate pentru a se amenaja o bandă destinată ambulanțelor. Când la mijloc sunt viețile oamenilor, când vorbim despre scurtarea timpului în care un pacient aflat în stare gravă ajunge la spital, nu cred că există ceva ce poate pune la îndoială legitimitatea unei astfel de măsuri. Rămâne, deci, că sacrificarea locurilor de parcare de pe strada Lucian Blaga se face pentru o cauză corectă.

Ce facem, însă, cu deficitul mare de locuri de parcare din oraș? Am văzut preocupări susținute pentru amenajarea pistelor destinate bicicliștilor. Grija pentru aceste căi de rulare pare disproporționată în raport cu realitatea. Am mai spus-o, ne place sau nu, cei care se deplasează cu mașina sunt mult mai mulți decât cei ce merg cu bicicleta. Indiscutabil, ambelor categorii trebuie să li se asigure condiții sigure de circulație, doar că atunci când vine vorba de parcări, putem da un singur exemplu la acest capitol, construcția din Hipodrom. Știu, urmează să curgă șuvoaiele retoricii progresiste care ne îndeamnă să circulăm doar cu bicicleta pentru a salva planeta.

Fiecare e liber să circule cum vrea și e ciudat că tocmai susținătorii de fațadă ai libertăților pun problema în cheia unor interdicții (vezi înjurăturile la adresa celor ce merg cu mașina). Am înțeles, se dorește asigurarea unor bune condiții pentru mersul cu bicicleta. Foarte bine. Cum rămâne, însă, cu echitatea? Nu cumva cei care plătesc impozite pentru mașini, taxe incluse în prețul carburanților, TVA pentru piese și reparații merită, la rândul lor, niște condiții civilizate pentru a parca? Se spune că într-o democrație majoritatea dictează, or, la capitolul circulație, mașinile sunt majoritare în Sibiu. Câteva parcări subterane și supraetajate amplasate în puncte cheie ale orașului ar putea rezolva o problemă deranjantă pentru foarte mulți locuitori. E drept, amenajarea parcărilor nu e atât de ”cool” precum cea a pistelor pentru biciclete, dar primordiale trebuie să rămână nevoile majorității.

A nu se înțelege greșit că aș avea ceva împotriva celor care circulă cu bicicleta. Repet: fiecare are dreptul la o infrastructură civilizată adaptată la proporțiile categoriei. Libertatea, civilizația, nu înseamnă constrângerea unora sau altora, nu înseamnă îngrădirea dreptului de a folosi un anumit mijloc de transport.

Lipsa parcărilor, lipsa de preocupare pentru amenajarea acestora reprezintă, indirect, o politică ce afectează utilizarea mașinii, iar asta miroase a îngrădire (fie și involuntară) a unui drept. Și ar mai fi un principiu: atunci când iei ceva dintr-un loc, ar trebui să completezi în altă parte. Dar asta e deja o altă discuție.