Am avut foarte recent un fel de discuţie, nu contează cu cine, nu contează contextul, nici scopul şi durata, despre Oraşul de Jos şi transformările lui din ultimii ani.. A reieşit că zona caută şi îşi găseşte tot mai multă vizibilitate în peisajul urban chiar cel turistic al oraşului. Ceea ce este bine, pentru că Centrul sau Oraşul de Sus oferă de mai mult timp chestii tot de-un fel, iar ca turist „urban” nu vizitezi acelaşi loc/oraş decât ori dacă ai nostalgii, rude care să te cazeze moca, eşti în interes de serviciu ori eşti doamna dirigintă în excursie cu un nou ciclu de gimnaziali.
Acum sunt şi eu subiectiv (încă am acest drept) şi zic că zona asta a Sibiului îmi place foarte mult. Iar de o vreme, mult mai mult decât centrul-centru. De ce? Este mult mai puţin boită la modul superficial. Are mai mult vechi-original decât kitschuri fals-istorice de dragul (banilor) turiştilor. Are spaţii comerciale mai multe şi mai diferite faţă de plictisitoarea linie de cafenele, terase, restaurante vegane sau carnivore şi magazine cu preţuri uluitoare, iar micul comerţ înfloreşte şi mai are loc de înflorit, aici, „jos”. Chiar şi oamenii sunt de altă categorie: sunt locuitori, nu turişti. E mai viu şi mai natural.
Faţă de vremurile trecute, şi mă refer aici la perioada aceea dementă din anii ’90-2010, Oraşul de Jos a progresat ca ofertă şi ca imagine. Fiind şi el parte (negjijată) a centrului istoric, afacerile cu camere de închiriat şi pensiuni au bubuit. Au apărut şi restaurantele pentru turişti sau doar fiţoşi, din păcate în detrimentul localurilor populare pentru locuitori ne-fiţoşi şi aici mă gândesc la celebrul „Bar de Zi” de pe Ocnei sau la ex-cofetăria „La Mielul Alb”, devenite cu totul altceva.
Dacă iubeşti Sibiul vechi, atunci automat trebuie să dai o tură sau mai multe pe aici, prin Oraşul de Jos. Dincolo de unele şi destul de multe renovări cam de prost gust şi făcute la mişto faţă de aspectul istoric, dincolo de casa dărăpănată de pe 9 Mai, de maşinile parcate la grămadă pe arterele principale, de atmosfera inevitabilă din Piaţa Cibin sau de pe Turnului, ai ce vedea. Ai aici turnuri din vechea fortificaţie abandonate şi lăsate de izbelişte oficial. Ai casele vechi dintre care unele au rămas vechi fără a fi mansardate aiuristic, acoperite cu ţiglă care nu are ce căuta pe case vechi. Ai porţi vechi cu feronerie veche, nu din asta „restaurată” de şi un ignorant se prinde că nu e originalul. Ai străzi care pot concura oricând cu „cea mai frumoasă din Sibiu”, plus că sunt mult mai liniştite şi mai puţin înghesuite. Ai Piaţa Cibin care încă mai e o piaţă normală, deşi proiecte de a o face struţocămilă din aceea gen mall agricol există. Ai legături bune cu autobuzul.
În plus, faţadele clădirillro nu sunt poluate de existenţa teraselor care le ecranează, de poate să fi fost acolo locul unde şi-a băut Hermann Descălecătorul primul şnaps că ce vezi acolo sunt tot umbrele mamut, consumatori, meniuri ale zilei sau speciale, mese, scaune şi construcţia aceea acvariu pentru consumatori de poţi să îi admiri ca la expoziţie. E ca la mare, unde poţi vedea marea de pe o plajă normală dar vezi cucu de pe una cu şezlonguri şi umbrele.
În ultimii ani, se observă că Oraşul de Jos urcă mai sus. Că „dictatura” centrului, ca orice dictatură, se învecheşte, ofileşte, şi fiind o dictatură, nu mai oferă nimic nou. E, vorba cuiva, o bulă de marketing, ideală pentru turiştii de o zi care vin doar să îşi facă selfie la Podul Minciunilor, să bage o cină şmecheră pe cine ştie unde şi apoi să o taie rapid. Este ceva nou în Sibiu – Centru faţă de anii trecuţi care să te facă să vii întru-n scurt sejur? Se simte necesitatea a ceva nou. Un „altceva” faţă de ce avem acum. Iar Oraşul de Jos, alături de alte părţi ale Sibiului, poate oferi ceva în plus la oferta locală. Trebuie doar ceva muncă, bunăvoinţă şi profesionalism. Că de cârpeli de orice categorie şi de aflări în treabă ne e deja plin podul.
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ