Demisie de onoare. În România. Hai serios…

Demisie de onoare. În România. Hai serios…

Am scris ceva mai înainte că „puteam scrie liniştit despre cum NU îşi dă demisia Bolojan deşi a promis asta”, dar am tratat alt subiect. Pe atunci, ideea demisiei premierului din cauza eşecului iniţiativei de a rezolva treaba cu pensiile speciale încă plutea cumva în neantul breaking news (era să scriu „în meandrele concretului”, dar nu era nimic concret) dar plutea oricum foarte jos ca să fie şi credibilă, deşi se marşa puternic pe ea că, vorba aia, premierul a promis că (virgulă) „când ai un proiect important care este un jalon pentru a lua alte decizii asemănătoare, dacă el nu trece, e greu de presupus că Guvernul mai are legitimitatea să vină cu măsuri asemănătoare în alte domenii”. OK, a fost un răspuns din seria „cum să nu spui nimic în multe cuvinte”, lucru la care politicienii sunt experţi, poate confirma orice jurnalist care a participat la o conferinţă de presă pe la partide.

Imagine intercalată
Imagine intercalată

Dar am înţeles că, aşa metaforic, ca în poeziile lui Nichita Stănescu, a reieşit că, dacă Bolojan o clachează cu pensiile speciale la CCR, CFR, UASCR, BTT sau oriunde se poate claca, va spune că scuze, nu a mers, nu se poate aşa, eu plec. Adică îţi recunoşteai eşecul guvernării şi al reformelor (care îi fac pe români la portofel). Dacă mai adăugăm şi zona gri a reformei administraţiei şi faptul că toată austeritatea fiscală a generat creşterea cheltuielilor deci rezultatul e cam amuzant, ca să nu mai adăugăm că prestaţia unor miniştri nu mai ţine de politică, ci de seria „momente de aur ale comediei” ar fi multe motive ca să ne pupe din mers şi să avem visul oricărui rezist-ent, cel cu „nu se mai poate – anticipate!”.

Dar nu. Replica premierului (asta pentru cine crede că un premier îşi scrie singur postările pe reţele, aşa, cu laptopul pe genunchi, sau pe smartfon, când merge la serviciu cu metroul) a fost ca de obicei, ne-concisă că na, dacă eşti concis, nu mai ai loc de întors. După ce a spus că a „luat act de decizia CCR în privinţa legii privind pensiile magistraţilor”, adică ar fi fost culmea să nu „ia act”, când deja ştia cam toată ţara rezultatul, a spus, în cuvintele lui, un fel de „nu îmi dau demisia”. Dar ca să realizezi asta, repet, trebuie să fii licenţiat în litere şi să fii doxat de poezie. „Reforma pensiilor magistraţilor rămâne un obiectiv ferm pentru Guvern”. Pe româneşte adică, „nu îmi dau demisia, guvernul rămâne tot ăla şi vedem noi ce mai facem”. Mai spune că obiectivul cu pensiile este „asumat de întreaga coaliţie”, adică din nou, „Nu îmi dau demisia pentru că toate partidele s-au băgat în asta”. Apoi avem o explicaţie din seria „tu crezi ce vezi sau ce îţi spun eu”. Că CCR a respins, dar nu a respins, că obiecţie „exclusiv procedurală” (bun cât e procedurală? Cât de încâlcit procedurală?). Morala este că „Guvernul poate relua demersul, ceea ce este o necesitate”. Adică, din nou, „nu îmi dau demisia, pentru că trebuie să o luăm de la capăt, tot noi, poate facem ceva cumva”.

Din cultura mea generală şi experienţa profesională proprie nu am auzit în România de vreo demisie de onoare. De demiteri, da. De demisii impuse, da. De demisii din funcţii care nu contează, doar ca să apară la ştiri că „şi-a dat demisia din funcţia de…”, tot da.

Am auzit în schimb explicaţii privind ne-darea demisiei atunci când ar fi fost onorabil ca tu să o faci. Cu toate argumentele din seria limbajului de lemn politico-administrativ. Că nu e cazul, că nu are motive ca să, că omul e necesar acolo unde e, că trebuie continuat şi cile altul să continue, că dacă îşi dă demisia, o armată de subalterni se uită pe pereţi că nu ştiu nici măcar să deschidă uşa la budă fără înţeleapta sa conducere.

Refuzul de a demisiona e simplu de explicat. În general, cei care ajung în locuri unde e boierie, care te fac jupân din punct de vedere social şi financiar, unde ai putere să faci ce ai chef cu ea (conform legii şi porţilor ei deschise) nu îţi vine să pleci. Ar fi chiar culmea.

Da, România nu e doar ţara unde nu îţi dai demisia, ci şi ţara unde dacă eşti demis, faci urât şi nu vrei să pleci. Te baricadezi în birou, tragi perdelele la geam, strigi sus şi tare că nu, că lumea te vrea, că uite ce sprijin ai de la, că tocmai era să ratifici ceva fenomenal pentru galaxie. Cine nu crede să îşi amintească de demiterea premierului (Dumnezeu să-l odihnească!) Radu Vasile.

Imagine intercalată
Imagine intercalată

Plus că nu şi-au dat demisia persoane care au comis-o bine spre rău, de vuiau ziarele şi reţelele, când ieşea lumea în stradă şi striga „demisia!”. Pentru că tot aşa româneşte, omul nu îşi dă demisia pentru că nu vrea să recunoască cum că a clacat, că a comis-o, că a generat un eşec sau un dezastru, că a minţit, că a promis şi nu a realizat, şi mai ales că a sosit vremea şi situaţia ca care a spăus e, că îşi va da demisia.

Până uan alta, avem un cor care îl cere pe Bolojan să rămână, aproape la fel de puternic ca strigătele de „Ceauşescu reales” de la Congresul al XIV-lea al PCR. Şi vorbim despre demisie de onoare. În România. Hai serios…

Autor - Dumitru CHISELIȚĂ
23 octombrie 2025 la 10:15
Distribuie articolul:

Lasă un răspuns

Stiri similare:

Vezi mai multe >
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 3 săptămâni
Pentru unii, jurnaliștii fac doar știri și atât
Printre narativele sau mai degrabă fixațiile unor consumatori de presă, indiferent dacă e scrisă, audio-vizuală sau online, este...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 3 săptămâni
De ce nu mai poți scrie așa cum scria Caragiale pe vremuri
Sau, ca variantă, de ce nu va mai putea scrie Caragiale lucrările lui geniale de atunci. Păi chiar...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 4 săptămâni
Cum să (re)descoperi apa caldă Și soarele. Și nisipul
Citesc într-o publicație în principiu serioasă, o știre așa de șocantă, încât am râs mult la mea. Nu...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Testul răbdării. Să ai de-a face cu robotul de la call-center
"Bine ai venit la..." Este introducerea care, cel puțin mie, îmi dă certitudinea că după ce îmi dau...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Cereți respect. Dar cât respect dați?
De mai mult timp văd o propagandă din aceasta vehementă a diverselor categorii nu știu cum să le...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Să mergi la un concert unde se înjură și să te miri că se înjură
Ca de obicei când apare în calendar evenimentul "Beach Please!" (tradus în două sensuri, nu-ți trebuie diplomă în...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Arta și ambiția unora de a înțelege pe lângă
Inițial am vrut să scriu "de a înțelege în gură", pentru că expresia aceasta era de mare succes...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Marea maneleală auto de vară, ediția 2026
Am mai abordat subiectul acesta al manelelor, care au ajuns ca partidul pe vremuri, în tot și în...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Sibiul și meritul de a fi în fruntea cozii în materie de spații verzi
Am citit (și recitit) acea analiză realizată de platforma imobiliară Storia (bazată pe date de la INS și...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Nu contează că e rău, e de-al nostru. Sau despre un anumit spirit de castă
Am evoluat, ne-am civilizat iar acum suntem mult mai așa și pe dincolo decât cei de dinainte. Cel...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Campanii cu trotinetiști sau cum funcționează frecția la un picior de lemn
Când eram elevi de generală, la un moment dat în clasă a venit un milițian. Era îmbrăcat ca...
Actualitate
4 min de citit
Autor - Dumitru CHISELIȚĂ Dumitru CHISELIȚĂ
acum 1 lună
Când vii pe la Sibiu, ai grijă să nu-ți cadă ceva în cap
...Și nu doar când vii tu, nesibianul, la Sibiu, să vezi ditamai minunăția ce n-a văzut-o Parisul de...
Actualitate
4 min de citit

Noi și terțe părți selectate colectăm informații personale așa cum se specifică în politica de confidențialitate și folosim cookie sau tehnologii similare în scopuri tehnice și, cu consimțământul dumneavoastră, pentru măsurare și marketing (reclame personalizate) așa cum se specifică în politica privind cookie-urile.

Puteți să vă dați, să refuzați sau să vă retrageți liber consimțământul în orice moment accesând panoul de preferințe. Refuzul consimțământului poate face ca funcțiile aferente să nu fie disponibile.

Personalizează preferințele de consimțământ

Cookie-urile necesare sunt esențiale pentru a activa funcțiile de bază ale acestui site, cum ar fi asigurarea unei autentificări sigure sau ajustarea preferințelor tale de consimțământ. Aceste cookie-uri nu stochează date personale identificabile.

Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea corectă a site-ului și nu pot fi dezactivate.

Pentru a putea vizualiza videoclipul YouTube este nevoie să acceptați cookie-urile funcționale.

Cookie-urile funcționale ajută la îmbunătățirea experienței utilizatorului, cum ar fi redarea videoclipurilor și afișarea fonturilor personalizate.

Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a livra reclame personalizate și pentru a urmări eficiența campaniilor publicitare.