650 de copii și o singură inimă care nu obosește: Cătălina Costache, 10 ani la Fundația Polisano

Societatea civilă sibiană își datorează marile reușite altruismului infinit și capacităților de organizare ale câtorva semeni. Ei, din spatele, sau mai degrabă din fața unor organizații devenite adevărate mărci în comunitate, au „instigat” la bine oameni și firme și, împreună, au obținut victorii altfel imposibile.

Fundația Polisano nu doar că se încadrează în descrierea de mai sus, ci ocupă chiar un loc special prin ceea ce a făcut și face. Dar și prin cea al cărei nume și-l confundă pe al său: Cătălina Costache, directorul executiv al organizației de aproape 10 ani.

Chiar dacă, la început își propusese să nu zăbovească prea mult la cârma organizației, viața i-a demonstrat Cătălinei că face bine ceea ce face și că, pentru unii, este chiar un erou.

Dincolo de birocrație, calcule, griji, Cătălina este luminița de la capătul tunelului pentru părinții cu copii bolnavi. Nu joacă doar rolul de director, ci intră adesea și în postura de psiholog, mângâietor și sprijin pentru cei mici.

„S-a întâmplat absolut neașteptat. Chiar întâmplător. Eram într-un context informal și, fără să știu, persoana de lângă mine era unul dintre membrii fondatori ai fundației. S-a gândit că aș fi potrivită pentru a fi directorul organizației. În Franța mă ocupam cu consiliere financiară pentru IMM-uri, în domeniul bancar. La început am spus nu, pentru că eram abia venită în țară și nici nu mă desmeticisem prea bine, plus că mă hotărâsem să nu mai intru în domeniul bancar și să aleg mediul universitar”, începe Cătălina.

Pentru că nu avea prea multă experiență cu ONG-urile sau în lumea caritabilă, nu și-a imaginat că ar putea lucra vreodată în acest domeniu. A acceptat propunerea, iar în toamnă se împlinesc 10 ani de când Cătălina reprezintă Fundația Polisano.

Treptat, fundația s-a pliat doar pe copiii cu probleme cardiace

„La început am ajutat cazuri nu doar de chirurgie cardiacă, ci și pe neurologie, scolioză. Mă consider o persoană miloasă și mi se întâmplă să mai plâng și la desene animate. Sunt mai sensibilă din fire. Încerc să nu mă blochez în emoție, deși și după 10 ani sunt în continuare sensibilă atunci când aud poveștile copiilor și ale familiilor, și, fiind părinte, te regăsești și mai mult. Se întâmplă des să plângem, cei din echipă, mai ales când mergem în misiunile operatorii și, în special, când ne întâlnim cu mamele copiilor. Fiind acolo, suntem martori, prieteni. Finalurile fericite sunt sursa noastră de energie pentru a continua și a depune și mai mult efort”, povestește ea.

Majoritatea familiilor cu probleme vin din medii defavorizate, de aceea se întâmplă ca organizația să nu mai țină legătura, din diverse motive, cum ar fi lipsa de internet, telefon etc.

„Ne dăm seama că, în familiile din medii defavorizate, problema de sănătate a copilului este doar o părticică din necaz. Unii dintre ei se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta, să pună o pâine pe masă, iar anul acesta mi-a venit ideea de a ajuta familii și post-operator, pentru că oamenii ajung într-un impas în care nu mai au speranță.

Recent, mi-a scris o mămică din județul Bacău. Copilașul ei a fost operat cu ajutorul nostru, iar ea are o problemă serioasă de sănătate și mi-a spus că nu se mai descurcă cu banii din cauza procedurilor medicale costisitoare. Am făcut o postare în care am cerut ajutorul oamenilor. Mă gândeam că sunt deja foarte solicitați, dar am avut bucuria de a aduna mai mult decât ne-am propus — de la 2.000 de lei am ajuns la puțin peste 3.000. Asta vine la pachet cu multă muncă; există multe hârtii și dosare verificate”, mărturisește Cătălina.

Prin principalul lor sponsor, Allianz Țiriac Asigurări, Cătălina a obținut unul dintre cele 10 granturi oferite, în 2023, directorilor care aduc impact la nivel internațional, iar ea a fost selecționată pentru România. Este și președinta Asociației Francezilor din Sibiu și își dorește să înceapă o colaborare cu medicii din Franța.

„Îmi doresc să fac mai mult sport, pentru că și la fundație promovăm sportul. Mi-aș dori să fiu și mai prezentă pentru copiii mei. În fiecare zi mă trezesc la 7, pentru că îmi permit, fiind în Sibiu, totul e aproape și economisim timp”, mai adaugă directoarea.

„Cea mai frumoasă meserie din lume este să faci bine celorlalți”

Cătălina spune că, deși a acceptat statutul de director cu jumătate de gură, acum acest rol o definește și este ceea ce își dorește să facă toată viața.

„Îmi este dor de lipsa de griji. Chiar dacă merg în vacanță, sunt sigură că nu mă voi detașa complet de muncă. Când lucram în corporație, lucrurile erau altfel. Sigur că aș putea să închid telefonul când sunt în vacanță, dar aleg să nu o fac. Îmi e dor de natură, să alerg în ploaie. Dacă m-aș întâlni cu copilul Cătălina, i-aș spune să aibă încredere că totul va fi bine. Să aibă încredere în ea și să nu-i fie frică să greșească, pentru că face parte din proces”, adaugă directoarea.

Aproape 650 de inimi salvate

„Noi vrem ca acești copii să fie operați în țară, indiferent dacă este la stat sau la privat — de preferat la stat, pentru că acolo costurile sunt acoperite de Casa de Asigurări. Sunt familii din zone rurale, poate unii părinți nu știu să scrie, deci le-ar fi foarte greu să-i trimitem în străinătate. Medicii din străinătate lucrează cot la cot cu echipa medicală locală. Spitalele de la noi sunt din ce în ce mai bine cotate, iar unii medici din afară spun că nu dotările fac diferența, fiindcă sunt spitale în străinătate care nu sunt la fel de bine echipate ca unele de la noi. În prezent, fundația colaborează cu spitale din Timișoara, Brașov, București, etc”, transmite ea.

În primii ani, operațiile erau realizate la Sibiu, la Polisano, însă de câțiva ani nu se mai efectuează intervenții pe inimă la copii acolo. În urmă cu puțin timp, directoarea a inițiat un proiect pilot, pe care îl extinde în prezent, pentru sprijin psiho-emoțional acordat părinților și copiilor din spitale. Practic, în cadrul misiunilor operatorii vine și un psiholog specializat, care îi sprijină emoțional pe părinți.

Un copil de neuitat

„Îmi aduc aminte de un copilaș dintr-un centru de plasament din Mehedinți, cam de 2 ani. Avea o malformație complexă și trebuia să fie operat în primele două săptămâni de la naștere, dar acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că fusese abandonat. A avut, cumva, șansa de a fi operat de o echipă din Anglia, chiar dacă trecuse deja perioada optimă. Venise însoțit la operație de un brancardier sau de cineva din personalul centrului de plasament. Dragul de el era dornic de iubire și atenție. Era foarte fericit, iar operația a fost un succes.

A stat două luni la recuperare într-un spital din Timișoara, acolo unde a învățat să facă primii pași. Se dezvoltase tare frumos. Bineînțeles, a trebuit să se întoarcă în centrul de plasament. Mi-aș fi dorit mult să fie adoptat, era un copil minunat. Au fost persoane din străinătate care au vrut să îl adopte. După câteva luni, am aflat fulgerător că a murit din cauza unei gastroenterite, o viroză intestinală — nu a ajuns salvarea la timp și s-a deshidratat foarte repede. Eu sunasem la centru să aflu vești despre el și despre adopție, dar, de fapt, am aflat o veste groaznică. Avem și povești cu final fericit. De exemplu, un copilaș de la Hospice (Centrul de Îngrijire Paliativă) a fost adoptat de una dintre asistentele care avea grijă de el după operație”, povestește emoționată Cătălina Costache.

Costul operațiilor a crescut simțitor

Cele mai frecvente intervenții și probleme întâlnite sunt defectele arteriale — adică găurile în inimă, care trebuie acoperite prin tot felul de metode. Unele se rezolvă minim invaziv, altele necesită operații pe cord deschis. Costurile au crescut foarte mult: dacă o operație costa în jur de 3.500 de euro acum 10 ani, astăzi depășește 10.000 de euro. Câteodată, familiile pe care le ajută, îi ajută, la rândul lor.

Astfel, Cătălina Costache încearcă, și deseori reușește, să transforme poveștile dramatice, în basme cu final fericit, în care copilașii cu inima „reparată” își recapătă puterile de mici eroi.