CCR pare să fi devenit instituția responsabilă cu uimitul românilor. După ce a dat o decizie prin care se pun la sertar declarațiile de avere ale șefimii din instituțiile statului, judecătorii de la Curtea Constituțională au mai dat o decizie ce a născut controverse: legea prin care foștilor colaboratori ai Securității li se luau anumite privilegii a fost declarată neconstituțională. Un prim beneficiar al acestei reglementări a fost identificat în persoana fostului președinte Traian Băsescu, rămas fără beneficiile conferite de cei zece ani petrecuți în fruntea statului. Cum era de așteptat, au prins a curge interpretările, înmugurind legăturile stabilite între susținerea lui Traian Băsescu acordată în campanie lui Nicușor Dan și această decizie. Nu știm exact dedesubturile colaborării lui Traian Băsescu cu fosta Securitate și nici nu putem evalua cu exactitate cât rău a făcut X sau Y celor din jurul său în contextul unor informări; cert este că de-a lungul a trei decenii s-a întipărit în conștiința colectivă românească interdicția aplicată foștilor colaboratori ai Securității de a ocupa anumite funcții și a beneficia de unele privilegii. Poate că uneori niște oameni care au dat o dare se seamă din anumite considerente, fără a face neapărat rău, au avut de pătimit din această cauză. Orice lege naște și victime colaterale. Nu despre cât de binevenită ori ba era această măsură vorbim aici, ci despre valul de reacții emoționale pe care îl stârnește decizia CCR, într-un moment în care suspiciunile și teoriile conspiraționiste dau în clocot. Hotărâri precum cea despre care vorbim ori eliminarea declarațiilor de avere nu fac decât să inflameze societatea, să o împingă spre legături ce reclamă unele înțelegeri politice subterane. Românii al căror nivel de trai horcăie sub presiunea supraimpozitărilor trăiesc și sentimentul perpetuării unor practici discutabile generate de o instituție etalon a democrației. În viziunea multora CCR devine un mecanism de reglare fină a unor interese de grup, după astfel de hotărâri. Graba cu care judecătorii au tratat cele două subiecte generatoare de reacții acide reprezintă un supliment de suspiciune turnat peste neîncrederea generalizată. Din păcate, cei care ciupesc anumite corzi legislative sensibile nu realizează că tonalitățile false agresează timpane și, implicit, stări de spirit. Dar cui îi pasă, în fond, de starea de spirit a societății? Ea, societatea, trebuie doar să deconteze boroboațele și pornirile hedoniste ale unor politicieni hulpavi.