Interviu cu frații Băilă după Europeanul de Taekwon-do ITF. Alexandru Băilă s-a întors acasă cu ”aurul”

România a obținut 44 de medalii la ediția din acest an a Campionatelor Europene de taekwon-do ITF, dintre care 13 de aur, 9 de argint și 22 de bronz, urcând pe prima treaptă a podiumului în clasamentul pe națiuni, podium care a fost completat de Polonia și Scoția.

Alexandru și Teodor Băilă, doi sibieni cărora le circulă taekwon-do-ul prin sânge, s-au întors acasă cu premii excepționale: Alexandru a obținut medalia de aur la proba spargeri forță echipe masculine, iar Teodor, locul 5 la tul echipă.

În ultima perioadă, Alex a obținut rezultate impresionante și la competiția internațională Open Balkan Cup din Sofia, Bulgaria (15-17 noiembrie 2024): locul 1 la Tull, locul 1 la luptă, locul 3 la spargeri forță, locul 3 la luptă echipe și titlul de ”Cel mai bun senior” al competiției. El este instructor la unul dintre cluburile de arte marțiale din oraș și lucrează ca inginer într-o multinațională.

Teodor, este mezinul familiei, are 22 de ani și este student în cadrul Facultății de Inginerie. La fel ca fratele său mai mare, și-a făcut remarcată prezența în numeroase competiții naționale și internaționale, acumulând un palmares bogat, rezultat al dedicării, muncii constante și perseverenței.

Mai jos puteți citi un interviu cu frații Băilă, în care ne povestesc despre antrenamente, echilibru, sacrificii și bucuria victoriei.

– Alex, cum a fost momentul în care ai auzit că ești campion european? Ai apucat să procesezi ce s-a întâmplat?
– Este un sentiment unic, greu de descris în cuvinte. Sunt o sumedenie de stări și gânduri care îți trec prin minte, dar toate pot fi rezumate într-un cuvânt: bucurie. Eu am participat la acest Campionat European la trei probe: luptă individual -81 kilograme seniori, tul echipă, luptă (sparring) echipă și spargeri forță echipă.
Cel mai bun rezultat l-am înregistrat la spargeri forță echipă, obținând medalia de aur. La tul echipă am obținut locul 5.

Din păcate, la acest campionat, la proba de sparring individual, am pierdut din primul meci. Desigur, m-am dezamăgit foarte tare, însă așa este concursul. Data viitoare voi fi mai bun și mă voi autodepăși. Să răspund la întrebare, pentru că am deviat puțin de la subiect: primul meci, care a fost și ultimul, a adus următoarele gânduri: teamă, dorința de a câștiga și de a încununa toată munca, bucuria de a fi pe tatami.
Însă, în momentul în care am pășit pe tatami, totul rămâne în urmă și acolo sunt doar eu și adversarul”.

– Ai avut vreun moment în competiție când ai zis: ”Gata, nu mai pot”?
– Au fost multe momente de cumpănă, însă întotdeauna mi-am rostit în minte motivul pentru care am ajuns acolo, eforturile și sacrificiile făcute să ajung acolo, iar asta m-a dus mai departe.

– Cine a fost omul tău de bază pe parcursul ăsta?
-Fratele meu, deoarece ne încurajam reciproc.

– Ce a fost cel mai greu în toată pregătirea pentru Europene?
– Nu pot numi doar un singur lucru, ci este un cumul de elemente, unele dificile, altele mai puțin dificile. De la accidentările care apar în timpul antrenamentelor, până la ”lupta” de a găsi resursele financiare care să susțină această pregătire și deplasarea la competiție.

– Ai vreo rutină ”norocoasă” înainte de meciuri?
– Mă folosesc foarte mult de câteva exerciții de respirație și liniștire a gândurilor negative care apar înainte de a intra în concurs.

– Te-ai gândit vreodată să renunți la taekwon-do? Ce te-a ținut pe linia de plutire?
– De multe ori m-am gândit să renunț, însă întotdeauna am găsit puterea interioară de a merge mai departe. Fiind o fire competitivă, dorința de a obține rezultate cât mai bune la toate competițiile naționale și internaționale m-a ajutat să nu renunț la visul meu cel mai mare, acela de a ajunge campion mondial.

– Ce înseamnă, de fapt, performanța aceasta pentru tine? E o încununare sau un început?
– Acest lucru vine ca o încununare a muncii, dar în același timp și un nou început la victoriile europene.

– Cum îți revii după o competiție de genul ăsta? Te odihnești sau ești deja cu gândul la următoarea?
– După o pregătire intensă pentru competiție, cu un cantonament de o săptămână și trei antrenamente pe zi, urmează o perioadă de odihnă, de detașare, însă desigur că în gând este următoarea mare competiție internațională, Campionatul Mondial din Croația, Poreč, din perioada 7-10 octombrie.

– Ce le-ai spune copiilor care visează la podium, dar nu au încredere că pot ajunge acolo?
– Cel mai important lucru este să aibă încredere în ei și să nu se lase influențați de vocile care spun că nu vor reuși. Iar dacă își doresc acest lucru, cu siguranță îl vor obține.

Teodor Băilă: ”Am avut multe de învățat de la aceste Europene”

– Cum ai trăit tu competiția? Ce a însemnat pentru tine locul 5 la Europene?
– Această competiție, la fel ca pe celelalte, am trăit-o la maxim, emoțional și, dar mai ales, psihic. Locul 5 înseamnă în primul rând faptul că suntem acolo în topul Europei, dar și o mică mulțumire interioară.

– Ce ai învățat din competiția asta – despre tine, despre sport, despre limite?
– Din această competiție am avut de învățat multe lucruri, spre exemplu, dacă vrei să ajungi campion, trebuie multă muncă, nu se poate muncă fără sacrificiu. Talentul te ajută, dar munca te face campion. Din punct de vedere personal, am învățat că pot mai mult și mai mult, că încă există acea dorință, acea scânteie, acea ”răutate” cu care trebuie să mergi în concurs. Limitele mele nu au limite, știu că pot mult mai mult și mi s-a demonstrat acest lucru.

– Cum e să concurezi știind că fratele tău e și el în luptă, și încă la cel mai înalt nivel?
– E un sentiment wow, nu îl pot descrie exact, e unul mai degrabă de mândrie, în care doi frați sunt în același loc, la aceeași competiție, la exact aceleași probe. Există puține emoții, evident, dar fiecare dintre noi știe ce are de făcut.

– Ați vorbit după meciuri? Ce v-ați spus unul altuia?
– Vorbim și înainte de meciuri și după, mai exact, discuțiile noastre se opresc după ce am făcut încălzirea, înainte de a intra în proba de concurs, și reîncep după ce se termină proba. Ceea ce ne spunem este ceva de ambiție, de motivare, precum: știm ce avem de făcut, știm de ce suntem aici, mergem și dăm tot ce avem mai bun din noi.

– Ce te motivează să mergi mai departe după o astfel de experiență?
– Pasiunea pentru acest sport mă motivează, colectivul, oamenii, fratele meu, evident, prietenii pe care mi i-am făcut, dar cel mai mult și cel mai mult, dorința de a fi cel mai bun.

– Ce ai simțit când ai văzut că fratele tău e campion european?
– Am simțit fluturi în stomac, de bucurie, evident, știind cât a muncit să ajungă campion european. Mă mândresc cu el și îl felicit de fiecare dată și mereu îi aduc aminte: tu ești campion european, nu uita asta!

– Dacă ar fi să alegi un singur moment de la Europene care te-a marcat, care ar fi acela?
– Momentul în care am urcat pe podium cu echipa de seniori, și s-a cântat imnul României, un sentiment extraordinar, de nedescris. Să fii pe podium și să ți se cânte Imnul este cea mai mare mândrie, să îți reprezinți țara!