Aurelian Suciu ține Soroștinul viu prin muzică: „Un cântec autentic vorbește despre viața pe care o trăiești”

Născut și crescut în Soroștin, Aurelian Suciu poartă satul natal în cântecele sale și vorbește cu atașament despre obiceiurile locului. Interpret de muzică populară și promotor al tradițiilor din zonă, el rememorează, într-un interviu acordat ziarului Tribuna, anii copilăriei și începuturile sale pe scenă. Aurelian Suciu este profesor de religie la Liceul Tehnologic Nicolae Teclu Copșa Mică și vorbește și despre autenticitate, despre cântecul trăit și despre presiunea unei lumi în care muzica ajunge adesea să fie măsurată în like-uri și reacții.

Aurelian își leagă începuturile de scenă de anul 2002, când avea 23 de ani și a început să cânte. Printre primele apariții importante se numără concertul aniversar dedicat Lucreției Ciobanu, organizat la București, și participarea la concursul „Moștenitorii”, din cadrul emisiunii „Tezaur Folcloric”, realizată de Mărioara Murărescu. Concursul a avut loc la Sibiu în decembrie 2002 și a fost difuzat în ianuarie 2003.

Din Șoroștinul copilăriei au rămas în cântecele lui locuri și oameni dragi. Valea Hireanului, amintită în jiana „Cobor oile, cobor”, este încă acolo, spune interpretul. Lunca din „Pe luncă la Soroștin” se păstrează, deși astăzi are alți beneficiari. Moșul din cântecul „Mă întorn în sat cu dor” nu mai este, însă casa lui a rămas în picioare și este folosită de fiul cel mic, unchiul Ion. Izvorul din „Cărări” a fost acoperit, dar Aurelian Suciu a reușit să-l fotografieze înainte. Nici „tișa Ană”, vecina evocată în cântecul „Tu vecină, tu Aniță”, nu mai este, însă casa ei încă se păstrează.

,,Cânt ce mi se potrivește și îmi place. Cânt pentru cei care rezonează cu ceea ce simt și pot transmite. De aceea, nu am trupă pentru evenimente. Nu aș fi putut să le dau de lucru. Nu trăiesc din această activitate. Aici este marea libertate. Dacă vrei să fii pe placul publicului și să ai evenimente plătite sau bine plătite, lucrurile se schimbă. Un cântec autentic vorbește despre viața pe care o trăiești. Publicul cere tot mai des muzică ușor de consumat? Înseamnă că muzica aceasta este «consumată». Vremurile nu mai pot fi comparate cu cele în care bunicii noștri simțeau, cântau și trăiau cântecele într-un alt context. Așadar, este greu. Vrei să cumperi o haină de firmă? Cât de greu găsești ceva original, autentic! Majoritatea sunt «Made in China»”, a declarat Aurelian.

El spune că drumul unui tânăr în folclor nu se construiește doar prin muzică, ci și printr-o legătură autentică cu satul. În opinia sa, cel care vrea să cânte folclor ar trebui să se întrebe dacă are voce, dacă a cunoscut viața la țară și dacă a simțit ritmul muncilor și al obiceiurilor satului: „Ai voce muzicală, în primul rând? Ai bunici? Ai stat la sat măcar în vacanțe? Ai simțit mirosul ierbii la vremea cositului? Ai fost la întorsul fânului? Știi să ții sapa în mână? Ai simțit că a locui la sat este ceva firesc? Drumul nu trebuie construit doar în muzică, ci și în simțirea satului. Ai în tine pulsul acestuia, pe cel sănătos? Nu-l simți? Nu cânta! Cântă ceea ce ești, ceea ce te reprezintă! Altfel, ești unul dintre cei mulți. Sunt dur? Am avut și urmări de pe urma sincerității. Îmi asum”.

Mirosurile și gusturile îl poartă pe Aurelian înapoi în copilăria din Șoroștin. Își amintește iarba cosită, liliacul, numit în sat „scunchie”, și mirosul oilor de la stână, unde mergea cu bunica pentru caș și urdă: „Gustul? Păi, este al pâinii cu unsoare și cu ceapă, al scoverzii, al lichiului cu varză sau al hencleșului de la Crăciun, Paști și Rusale”, povestește interpretul. Își amintește și cafeaua din coji de pită cu lapte, liftarul din cămară, pâinea cu zacuscă, compotul de prune și grișul cu lapte și gem.

Sfaturile din familie, repere pentru viață

Aurelian spune că nu se consideră artist și că nu privește activitatea sa drept o carieră. Lecțiile importante învățate în familie au venit, după cum povestește, sub forma unor sfaturi: „Copile, vezi unde ți-i locul! Să știi de glumă! Chiar dacă ești copilul meu, să știi că și tu ai defecte, nu numai calități! Există oameni pe care nu merită să te superi. Când cineva te jignește, nu-ți consuma energia detestându-l sau urându-l. Este doar o informație despre cum a fost educat. Nu merită să te consumi pentru urmările lipsei de educație a unora”, a mai adăugat interpretul.

„Era un pic căpos tânărul de atunci”

Privind în urmă, spune că i-ar repeta tânărului de atunci sfaturile primite de la părinți, fără să-i dea altele. „Oare le-ar fi ascultat? Trebuia să se lămurească singur”, mărturisește el. Se descrie drept „un pic căpos” și recunoaște că nici acum nu i-a trecut cu totul.

Dintre expresiile auzite în Șoroștin, două îi sunt încă vii în minte: „Unde meri, măi copile? Tu de-a’ cui ești?” și „Hristos a înviat!”. Spune că i-ar repeta tânărului de atunci sfaturile părinților și că, fiind „un pic căpos”, ar fi trebuit să se lămurească singur. Din Șoroștin îi răsună și astăzi vorbele: „Unde meri, măi copile? Tu de-a’ cui ești?” și „Hristos a înviat!”.

Pentru a-i arăta unui copil satul autentic, l-ar purta prin amintirile propriei copilării: serile de vară la pod, gâștele și rațele pe luncă, jocurile la nană Marie și țesutul covoarelor alături de bunica. I-ar arăta valea înghețată, câmpul înflorit, munca la vie, strânsul cartofilor și colindatul. Toate acestea i-ar oferi copilului „un termen de comparație”, spune el, fiindcă fiecare generație își trăiește copilăria într-un alt context. „Viața este un dar care merită trăit și cântat frumos!”

Dacă ar avea o zi să-i arate unui copil satul autentic, l-ar duce prin locurile și amintirile copilăriei sale: la podurile unde se adunau serile, pe lunca unde mergeau după gâște și rațe, apoi la nană Marie a lu’ Boldea, să joace Păcălici. I-ar arăta cum bunica și surorile ei țeseau covoare și făceau plăpumi. Iarna, l-ar duce cu sania pe valea înghețată, iar vara, pe câmpul înflorit și la sapă în vie. Toamna, ar merge împreună la scos grumpene și la cules prune, iar iarna, la colindat. Toate acestea i-ar oferi copilului „un termen de comparație”, spune el, fiindcă fiecare generație își trăiește copilăria într-un alt context. „Viața este un dar care merită trăit și cântat frumos!”

Foto: Aurelian Suciu