Unde-i Boboteaza cu al ei scăldat la Ocna?

Doamneee, când îmi amintesc de băile pe care le făceam la ștrand, de Crăciun, în copilărie, de arșița zilelor din preajma Bobotezei, parcă-mi vine să lepăd de pe mine geaca și blugii, să îmbrac bermudele și tricoul și să o iau, grăbit, spre Ocna, până nu se aglomerează. N-ai cum să uiți scăldatul de la jumătatea lui ianuarie, felul în care te răcoreai în zilele toride ale începutului de an. Nu, n-am înnebunit, n-am stat pe lângă puștanii consumatori de „legale”, ci încerc doar să mă aliniez interminabilelor mirări televizate înaintea unei firești răciri a vremii. După cum am mai spus, România nu e o țară cu climă tropicală, iar cei ce n-au ciulit urechile pe la orele de geografie ar fi putut măcar să își amintească de iernile din copilărie; ierni în care ninsorile și temperaturile de minus 10 – minus 15 grade erau la ordinea zilei. A fost de ajuns să se răcească puțin, să trecem de la nefireștile temperaturi de 12 grade Celsius, la fireștile de minus 12 grade Celsius, pentru ca România să fie cuprinsă de valul unei isterii polare.

Dintre titlurile ridicole mi-a reținut atenția unul ce mi-a izbit privirea de pe burtiera călduță a televizorului: „Val de aer polar în mijlocul iernii”. Ciudat, nu? În mijlocul iernii, te așteptai la zile caniculare, la căderi de grindină, în niciun caz la ger;  la fel cum în luna lui Cuptor ești surprins de disconfortul creat de temperaturile caniculare, tu așteptându-te, ca orice om cu scaun la cap (nu spunem ce fel de scaun), la ninsori abundente. Nu au trecut secole de când iernile geroase îți pișcau obrajii și te făceau să porți căciulă, mănuși, fular, ciorapi de lână și geci groase. A fost de ajuns ca temperaturile să se înmoaie în câțiva ani, pentru apariția unor mutații la nivelul percepției românului ce pare să fi trăit, toată viața, în climă cel puțin mediteraneană, dacă nu chiar tropicală.

Orice ar fi, decembrie, ianuarie, februarie și chiar martie rămân luni de iarnă în care temperaturile pot scădea cu mult sub pragul înghețului, iar asta nu trebuie să ne mire. O fi natura ciudată, dar omul e mult mai ciudat decât ea, din moment ce jeluiește amarnic în fața normalității. Oare ni s-au deformat simțurile și rațiunea într-atât, încât ne comportăm precum unii abia treziți din somn sau din cruntă beție? Cele minus 10 – 12 grade sunt normalul acestei perioade, nicidecum temperaturile de primăvară din care unii se plâng că au fost răpiți în miez de iarnă.