E de ajuns să te uiți o zi la televizor, pe rețelele de (a)socializare și, dacă mai ai timp, să schimbi câteva cuvinte cu niște corporatiști pentru a-ți da seama că România este un mare importator, nu de textile, nu de mașini, nu de electronice, nu de fasole, ci de modele. Ne uităm cu jind la ceea ce fac nemții și încercăm să îi copiem, fără să ne întrebăm, în prealabil, dacă metodele lor de succes se pliază pe scheletul nevoilor noastre. Punem mâna streașină la ochi și ne uităm peste Ocean de unde vrem să copiem ba una, ba alta, convinși că practicile lor pot prinde rădăcini și pot rodi și la noi. Aruncăm un ochi spre Finlanda, spre sistemul lor de învățământ și, jap, îl scanăm, încercând să-i implementăm regulile prin cotloanele Educației românești. Până și de la vecinii bulgari am încercat să copiem câte ceva, mai bine zis din turismul de la ei, dezvoltat de alții. Nimic de zis, nu e rău să te uiți prin ogrăzile, bucătăriile și sufrageriile altora, întotdeauna ai ceva de învățat de la cei mai organizați. Doar că e bine să ții cont și de adaptabilitatea celor împrumutate. 

Oricât ne-am strădui, la noi nu vor crește banane și ananas, iar sistemul de învățământ finlandez, de exemplu, e imposibil de implementat prin școlile în care trebuie rezolvate probleme precum toaletele, manualele sau nivelul de trai al unor copii chinuiți de sărăcie. Economia germană nu poate fi băgată într-o colivie și eliberată în văzduhul românesc pentru a da productiv din aripi aici. Ceea ce funcționează în SUA, nu e musai să dea rezultate la București, Slobozia ori Bistrița, deoarece pentru mersul optim al unui mecanism e nevoie de angrenarea tuturor componentelor. 

Unii spun că ne pricepem de minune să-i copiem pe alții, dar nesfârșitele eșecuri vorbesc despre un rateu și la acest capitol. Suntem, mai degrabă, niște urechiști, ce redăm fragmente interpretate la trombon, chiar dacă ele au fost cântate, inițial, la pian. Avem talentul de a ne desconsidera în ultimul hal, de a crede că nu suntem capabili să clădim ceva durabil și de aceea suntem dispuși să înșfăcăm din mers orice model, orice practică despre care credem că pot înflori pe plaiurile noastre, așa cum înfloresc în locurile de unde le-am importat.  Repet: nu e rău să înveți de la cei mai învățați decât tine, însă e greșit să imporți fără discernământ și fără a te întreba dacă ceea ce copiezi ți se potrivește.