Cum ne-am angajat, iar, la firma de reciclare. Tot fără salariu

Când Sibiul a pășit abrupt în era colectării selective (sau selectării colective) a deșeurilor, spuneam că, oarecum, cu toții ne-am angajat la firma de salubrizare. Dacă vrei să arunci un ambalaj din plastic în care a fost iaurt în pubela galbenă, mai întâi îl speli (tot așa cum sortezi hârtia, metalul, cartoanele); toate acestea înseamnă timp și o minimă cheltuială (căci apa și detergentul costă). Carevasăzică, în loc de un coș de gunoi, ai acasă unul pentru deșeuri menajere, unul pentru plastic, unul pentru hârtie, bați drum până la containerul destinat sticlelor, ce mai, oferi timp și bani pentru colectarea selectivă. Ești mândru că participi – sanchi! – la salvarea planetei. 

Și pentru că statutul neoficial de angajat al firmei de salubrizare era incomplet fără încă un „job part-time” neplătit, la alte firme de reciclare, acum mai colectezi și ambalajele pentru care ai achitat garanția returnării. Cu alte cuvinte, pe lângă atribuțiile vechi pe care ți le-a impus colectarea selectivă, acum bați drumul cu ambalajele pentru care ai plătit o garanție de câte 50 de bani la centrele de colectare unde ți se eliberează un bon în baza căruia, când mergi la cumpărături ți se scade respectiva sumă. Pe scurt, ai plătit 50 de bani pentru o sticlă, primești înapoi tot atât. Vei mai cheltui timp și bani pentru a te deplasa la centrul de colectare, bașca adunatul ambalajelor acasă. Când tragi linie, ești în pierdere, dar te mângâie gândul că ești unul dintre salvatorii planetei. Sau unul dintre finanțatorii celor care se ocupă de afacerea asta a reciclării ambalajelor. Practic, tu nu primești nimic pentru timpul și banii pierduți cu plimbatul ambalajelor, ți se spune doar că vei contribui la crearea unei lumi mai puțin poluate. Povești de adormit copiii. 

Ți s-a spus că și abonamentul pentru salubritate îți va scădea dacă scoți la poartă mai rar deșeuri menajere și mai des reciclabile. V-a căutat cineva să vă mulțumească sau v-a scăzut valoarea abonamentului după ce ați făcut asta? Dacă da, vă rugăm anunțați-ne și pe noi. Oricând m-ar înjura unii și oricât de retrograd m-ar considera, nu mă sfiesc să o spun pe-aia dreaptă: reciclarea e o afacere bănoasă pentru firmele mari care se ocupă de ea, în timp ce armatele de oameni puși să care ca niște furnicuțe plastic, metal și hârtie în pubelele colorate primesc iluzia unui civism salvator și atât. Ca să te deplasezi cu un sac de ambalaje reciclabile la punctul de colectare, plătești benzină/motorină, pierzi timp. Cine îți întoarce câte ceva din aceste investiții? Nimeni. Primești la schimb doar niște mângâieri ipocrite pe creștet și o iluzorie includere în oastea salvatorilor planetei.