Zeița căreia i se aduc, zilnic, jertfe

Mișcarea „corupția ucide” ce prinsese aripi într-o perioadă cu turbulențe politice care trebuiau grabnic rezolvate, le-a lăsat multora credința că încrengăturile bizare din instituțiile statului curmă vieți. Nimic de zis, probabil că au murit oameni din cauza corupției sau acest flagel i-a scăpat de răspundere pe autorii faptici sau morali ai tragediilor, dar mai există în România ceva ce ucide; ceva împotriva căreia nu s-a ridicat neamul lui haștag. Este vorba despre birocrație. Nu puține sunt cazurile în care pacienți aflați în stare gravă sunt plimbați de la un spital la altul, din cauza unor protocoale blindate cu armătura birocrației. Ultimul astfel de exemplu este cel al unui copil de doi ani din Blaj pe care medicii de acolo voiau să-l trimită la Alba Iulia pentru că așa era procedura, doar că la Alba Iulia băiețelul nu putea fi operat. Protocolul aberant presupune, din câte am înțeles de la părinți, ca de la spitalul din Alba Iulia copilul să fi fost trimis la Sibiu. 

În traducere liberă, medicii din Blaj, unde nu exista specialist pentru acea intervenție, știau că pacientul trebuie să ajungă la Sibiu pentru a fi operat, dar au recomandat un ocol pe la Alba Iulia ca să fie respectat traseul hârțoagelor. În fine, părinții au sărit peste etapa birocratică și l-au adus cu mașina personală la Sibiu, doar că a fost prea târziu, iar copilul a murit. Când auzi relatată o astfel de întâmplare din gura unor părinți loviți de cea mai cruntă nenorocire din câte li s-ar fi putut întâmpla, te încearcă un sentiment de revoltă extremă. 

Mai presus de viața unui om este șarada birocratică, o absurditate la adăpostul căreia se pun cei ce nu au curajul să facă un salt peste protocoale, pentru salvarea unui pacient. Rigiditatea legislativă e completată, uneori, de inși inflexibili care nu vor să încalce reguli absurde, plătind această conformare neagră cu prețul vieții unor victime colaterale ale unui sistem inept. Și nu e pentru prima oară când birocrația românească își trimite protocoalele sinistre la înaintare. Au existat nenumărate cazuri în care pacienți plimbați de la un spital la altul au murit, deși ar fi putut să fie salvați. Statistic, s-ar putea ca birocrația să aibă mai mulți morți pe conștiință, decât corupția. Dar corupția e o temă mult mai sensibilă, mult mai politizată și pune în mișcare mult mai ușor masele. În România, birocrația e o zeiță căreia i se aduc jertfe umane, în plină epocă modernă.