Unde nu-i mobilizare, nici revoltă nu e

Vestea (proastă) că încă o companie de asigurări va închide ochii și îi vor fi așezate mâinile pe piept le-a furnizat multor români o grijă suplimentară. Nu le ajungeau bieților oameni scumpirile împovărătoare și toate obstacolele așezate de nepăsarea statului în calea lor, așa că știrea despre prăbușirea Euroins i-a agitat atât pe cei care au o poliță de asigurare la respectiva societate, cât și pe proprietarii de mașini care se gândesc că ar putea fi loviți de un șofer cu RCA la defuncta companie. Faptul că vreo 2,5 milioane de români au asigurare la Euroins ne poate creiona adevărata dimensiune a dezastrului. Încă o dată cetățeanul român a înțeles că nu e altceva decât o pradă în bătaia puștii miserupismului și incapacității statului. Cu toate că avem organisme de monitorizare, de supraveghere, de control, nu e pentru prima oară când o companie de asigurări cu o mulțime de clienți își dă obștescul sfârșit fără ca cei cu lefuri babane să fii făcut ceva pentru a preveni falimentul (mă refer la cei ce sunt plătiți regește pentru a proteja și a ține sub control sistemul). După cum spuneam și în urmă cu câteva zile, un alt factor care influențează prăbușirea unei astfel de companii îl reprezintă haosul din trafic completat de o degringoladă legislativă. Repet: Euroins nu s-a dus pe copcă peste noapte, dar nimeni nu a făcut nimic pentru a preveni situația în care ne aflăm acum. Sunt 2,5 milioane de oameni direct afectați, la care se pot adăuga victime colaterale. Carevasăzică, un sfert din populația țării este expusă din cauza unei gestionări mizerabile a acestui sistem de  cei ce ar trebui să îl supravegheze. Lipsa de reacție a acestei mase aduce, din nou, în atenție inexistența spiritului civic românesc. Unde sunt acum aprigii luptători porniți să decapiteze Ordonanța 13, oameni care umpleau străzile strigând că s-au săturat să fie tratați cu dispreț, să fie umiliți? Ceea ce se întâmplă azi cu această criză de pe piața asigurărilor nu e tot o umilință? Cine decontează nervozitatea, consumul psihic al celor ce ar putea avea ghinionul să fie implicați într-un eveniment rutier a cărui rezolvare presupune parcurgerea odiseei decontării lucrărilor de reparație a mașinii prin polița RCA încheiată, cu bună credință, la Euroins? Oricât s-ar scumpi asigurările, indiferent de chinurile și batjocura la care va fi supus asiguratul, acesta va îndura cu stoicism orice umilință, fără să crâcnească pe limba rezistenților cuprinși de o ciudată muțenie în fața atâtor și atâtor nedreptăți. Asta e: unde nu-i mobilizare, nici revoltă nu e.