Un an. E mult, e puțin?

Duminică au vuit televiziunile despre împlinirea unui an de la asasinatul în stil mafiot, pus în scenă la Arad. Ne amintim cu toții că vreo două-trei săptămâni după aceea analiști, psihologi, criminaliști și părerologi de profesie au făcut planton în studiourile televiziunilor, dându-și cu presupusul, încercând să deslușească ițele unui caz ce băgase în sperieți o țară ai cărei locuitori nu sunt familiarizați cu astfel de acte criminale. Așa cum se întâmplă de fiecare dată când are loc vreo nenorocire, au apărut, din pământ, din iarbă verde, informații ce se ofileau la scurt timp după ce scoseseră capul din țărâna zvonisticii. Anchetatorii și oficialitățile transmiteau ciclic mesaje de liniștire, lăsând impresia că prinderea făptașilor e doar o chestiune de timp. Și uite că e o chestiune de timp, dar de vreme îndelungată. După cum spuneam, la două-trei săptămâni după explozie s-a așternut liniștea peste subiect și aproape că l-am fi uitat dacă televiziunile n-ar fi pus parastas la un an de la incident. Dar nu e cazul de la Arad singurul subiect fierbinte, care a topit zile întregi din viața românilor, fiind apoi tras pe linie moartă. Vi-l mai amintiți pe Gheorghe Dincă, bruta din Caracal la poarta căruia forțele de ordine au bălmăjit o noapte întreagă până să intre peste el? Presupusul criminal a fost pentru o vreme inamicul public numărul unu al siguranței românilor. I-au fost analizați toți porii, comportamentul, viața, devenise un simbol al încrengăturilor dubioase dintre infractori și apărători ai legii. Dincă s-a evaporat încetul cu încetul din conștiința românilor, imaginea sa demonică topindu-se sub fierbințeala uitării, prăbușindu-se sub avalanșa altor întâmplări, mai puțin grave. S-au făcut și în acel caz o sumedenie de legături, inclusiv cu lumea politică, dar totul a trecut în rândul cazurilor banale, fără miză. Dincă a ajuns dintr-o celebritate unanim detestată, un încarcerat de rând, de care foarte puțini își mai amintesc. Atât cazul omului de afaceri de la Arad, cât și cel al lui Gheorghe Dincă din Caracal reprezintă eșecuri ce dau naștere unor suspiciuni. De la rafale de dezvăluiri ce păreau că țintesc direct amănunte edificatoare pentru prinderea criminalilor, până la împotmoliri inexplicabile, cele două anchete, mai bine zis desfășurarea lor controversată reprezintă o sursă de îndoială pentru mulți dintre cei care au pus cap la cap informațiile oficiale, speculațiile și mărturisirile explozive ale unor martori vremelnici. Chiar dacă uitarea e cel mai eficient leac pentru liniștea omului, aducerile aminte ce ne trag memoria de mânecă din când în când toarnă în astfel de cazuri apă la rădăcina temerilor, a sentimentului de nesiguranță.