Trei scurte povestiri transilvane

Aurul extras şi prelucrat din filoanele adâncurilor Munţilor Apuseni ai României a fost şi a rămas renumit în întreaga lume, nu numai prin cantitatea sa apreciabilă, dar şi prin calităţile sale deosebite, constând în puritatea, coloritul şi frumuseţile înglobate în bijuteriile şi în obiectele de cult religios.
Cei dintâi care i-au descoperit toate aceste calităţi au fost dacii, iar apoi romanii prin intermediul meşteşugurilor aurarilor transilvăneni. Dintre ei, cei sibieni detaşându-se în mod deosebit prin fineţe, diversitate şi fantezie. Captivanta poveste din trecut a aurului moţilor îşi găseşte o sugestivă ilustrare şi între filele unei cărţi purtând semnătura celui care a fost chimistul şi etnograful sas Horst Klusch (1927-2014). El are meritul nu numai de a fi identificat câteva creaţii celebre lucrate de aurarul sibian medieval Sebastian Hann (1644-1713), dar şi unele tezaure masive expuse în muzeele din  Brad-Hunedoara şi din Viena, capitala Austriei.

 -//-
Transfăgărăşanul este trecut într-un clasament internaţional ca fiind primul din cele mai frumoase trei drumuri asfaltate ale lumii. Celelalte două locuri sunt "Trecătoarea Stelvoi" din Alpii Italieni, cota 2757 metri altitudine, precum şi spectaculosul drum Lysebotn, din Norvegia, cu ale sale 27 de curbe sub formă de agrafă de păr, dar şi cu un tunel în lungime de 1100 de metri, având în interiorul lui trei serpentine. Transfăgărăşanul, denumit şi "Drumul dintre nori", are două puncte geografice de plecare şi sosire pe cale rutieră. La nord de Munţii Făgăraş, din intersecţia DN1 situată în vecinătatea comunelor sibiene Cârţişoara şi Cârţa, de pe şoseaua Sibiu-Avrig-Făgăraş-Şercaia-Codlea-Braşov. Iar din cealaltă parte a muntelui, prin Bascov, spre lacul de acumulare al Hidrocentralei Electrice "Vidraru", iar de aici, mai departe, către cabanele alpine Bâlea Lac şi Paltinu. Inaugurat festiv de Nicolae Ceauşescu şi de soţia sa, Elena, în data de 20 septembrie 1974, Transfăgărăşanul are o lungime de 151 de kilometri şi este presărat cu  8300 de poduri şi podeţe, precum şi de un tunel şi de 27 de viaducte, arcuite peste tot atâţia versanţi muntoşi. La construcţia lui au trudit, vreme de 1500 de zile şi tot atâtea nopţi, mai mult de 100.000 de oa-meni, între care se aflau şi cei mai experimentaţi şi curajoşi mineri, artificieri, alpinişti şi constructori români de drumuri şi poduri.  
 -//-
Câteva inedite întâmplări, privitoare la doi dintre marii învăţaţi transilvăneni, de origine maghiară. Tată şi fiu: Bolyai Farkas şi Janos. Şi amândoi novatori în ale matematicii neeuclidiene. Tatăl se năştea în actualul sat sibian Buia, la 2 februarie 1775, şi provenea dintr-o străveche familie de ţărani iobagi români maghiarizaţi. A fost înmormântat în cimitirul romano-catolic din Târgu Mureş. Fiul său, Janos, se naşte în Cluj, la data de 15 decembrie 1802 şi moare în 27 ianuarie 1860, cripta mormântului său fiind amplasată în cimitirul saşilor evanghelici din Viişoara (fostă Hundorf şi Domald). Localitate situată pe drumul dintre cele două râuri Târnava, nu departe de orăşelul Dumbrăveni şi de comuna Zagăr. Este savantul lumii care a definit o geometrie mai generală decât cea cunoscută până la el, numind-o "ştiinţa absolută a spaţiului".                                    
                                                                                                   
Câteva gânduri  personale şi întâmplări răzleţe 

*Bijuterii ale civilizaţiei româneşti, aflate în Patrimoniul Universal UNESCO-Paris: Cetăţile Dacice Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna; Centrul Istoric al Sighişoarei; Cetăţile săseşti Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârju, Saschiz, Biertan şi Valea Viilor; Bucovina, cu ale sale mănăstiri  Arbure, Humor, Suceviţa, Pătrăuţi, Probrota, Suceava, Voroneţ; Mănăstirea Hurezi, Bisericile de Lemn din Maramureş (Bârsana, Budeşti, Joseni, Deseşti, Ieud-deal, Plopiş, Poienile, Izei, Rogoz, Surdeşti), Delta Dunării.
*Un bătrânel şi foarte înţelept plugar-oier răşinărean, mereu urcă pe colina cimitirului din vecinătatea "Bisericii celei Mari". Acolo unde prinde a citi vechi şi pilduitoare inscripţii funerare de pe crucile mormintelor şi Mausoleului Mitropolitului Ardealului "Sf.Ierarh Andrei Şaguna" (1808-1873). Îmi mărturisise că poartă în mintea şi în sufletul său amintirea dragă a înaintaşilor lui de fală. Cea a medicului-chirurg şi cercetător-naturalist Ilarie Bucur Mitrea (1842-1904), căpitan în armata colonială olandeză din Indiile Orientale, a poetului Octavian Goga (1881-1938) şi a filozofului Emil Cioran (1911-1995). Că de fiecare dată nu uită să îşi trimită privirea până în depărtări, imaginându-şi că de acolo, de sus de tot, din vârful ascuţit al Negoiului Munţilor Făgăraş, ar putea admira întregul rotund al României Mari. Ţinuturi cuprinse între scurgerea la vale a Nistrului şi Tisei, având drept călăuză întinsele păduri de fagi ale dulcii Bucovine, precum şi măreţia Carpaţilor, Dunării şi Mării Negre! Despre Răşinariul său drag spune că este acel mândru pridvor din care muntele priveşte şesul văii Cibinului şi măreţia Sibiului”.
*Ce mult te-am iubit, iubirea mea! Ochii tăi albaştri zâmbeau şi sclipeau pe faţa ta luminoasă şi senină. Realmente, râdeai din ai tăi ochi frumoşi!”
*Chipul fiicei semăna cu cel neasemuit de frumos al mamei sale”.
*Era devreme, în primăvară, iar vântul fulguit se reîntorsese pe uliţele largi şi pustii ale satului meu drag. Ultimele umbre ale întunericului nopţii se furişau neauzite pe lângă lumina zilei care sta să vină”.
*Să nu credeţi cumva că odată cu apariţia zorilor dimineţilor, Luna şi Stelele de pe Cer se duc la culcare. Nicidecum, din moment ce Pământul continuă să îşi rotească faţa spre alte îndepărtate locuri luminate şi înfrumuseţate de imensa oglindă sclipitoare a Soarelui”. 
*Pentru a nu fi auzit de nimeni, nici chiar de urechile sale, el vorbea în sinea lui, tăcând!”
*În viaţa omului toate trec şi toate vin, fiind un continuu dute-vino de evenimente, când bune când mai puţin bune!”
*Ceea ce va urma în lume după acest început de Război 3 Mondial va fi un nesfârţit şir de dureri cauzate de foamete şi supărări; de oboseli, neputinţe şi revolte populare sângeroase. Aşadar, ne înşelăm atunci când credem că doar bolile şi moartea îi mai pot înspăimânta pe oamenii Pământului!”
*Cel dintâi chip de bărbat român frumos, care s-ar cădea să fie înnobilat în statuile şi busturile de pe întregul cuprins al patriei mele, ar trebui să fie al lui Mihai EMINESCU (1850-1889). Despre el ştim doar locul şi vremea naşterii, nu şi adevărul adevărat al morţii sale. Prin inegalabilul său talent poetic, filozofic şi gazetăresc, Eminescu rămâne un unicat, de neegalat, în cultura românească şi universală”.