Te înfierbânți mai ușor la 19 grade, când auzi de arma nucleară

Miercuri dimineața ne-am trezit în zgâlțâit de vești apocaliptice. Vladimir Putin glăsuise către supușii săi și în același timp pentru întreaga planetă care îi aștepta discursul, încă de cu seară. Ceea ce le-a reținut tuturor atenția a fost afirmația președintelui rus ce făcea trimitere la posibilitatea folosirii armelor nucleare pentru a se apăra. Mă rog, a mai bătut câmpii despre intenția Occidentului de a distruge Rusia, îndrugând tot felul de argumente menite să însuflețească poporul -probabil- nemulțumit de efectele dezastruoase ale unui război absurd. Isteria declanșată de referirile lui Putin la arma nucleară e puțin trasă de păr. În situația deloc confortabilă în care se află, cu ce ar fi putut amenința? Cu baioneta? Cu soldații care dau bir cu fugiții? Nu e pentru prima oară când dinspre Kremlin vin amenințări cu arma nucleară, dar poate că acum ele ar trebui să ne sperie mai mult. Deh, îți e mai ușor să tremuri de frig decât de teama atacului nimicitor. Nu îți mai pasă că s-au scumpit benzina, motorina și alimentele când după colț se ițește teroarea nucleară. Putin invocă în discursul său ipocrit și aberant dragostea de țară, or un război nuclear înseamnă inclusiv dispariția Rusiei. Care ar fi logica declanșării unui conflict cu efecte dezastruoase pentru întreaga omenire (mă rog, cât pot fi de logice lucrurile în mintea unui descreierat)? Curios este cum de o armată despre care mai ieri se spunea că e vai de steaua ei declanșează din nou spaimă și afișate neliniști în Occident. E ridicol să vezi cum Europa și SUA, înarmate până-n dinți, se pliază pe capriciile rușilor executând joc de gleznă la marginea zonei de conflict. Să nu uităm, totuși, că Vladimir Putin nu a apărut din neant, nu a evoluat în ritmul accelerat al lui Făt-Frumos, ci a fost un camarad al unor puternici lideri europeni precum coana Merkel și conașul Sarkozy, niște politicieni democrați nevoie mare. E drept, puterea politică s-a mai schimbat prin lume, dar să nu ne împiedicăm în naivitate și să dăm cu nasul în iluzia că Occidentul e neprihănit ca o fată mare și nu joacă anumite cărți ale unor interese meschine. Da, politica (și mai ales politica făcută la nivel înalt) nu e compatibilă cu onestitatea deplină; ar trebui să înțelegem asta și să nu mai credem orbește că războiul se poartă între armata îngerilor și cea a demonilor. Și acest episod, în care s-a picurat din nou spaima în mintea și în sufletul omenirii, are o miză, iar noi, plătitorii de bilete la acest spectacol sinistru vom continua să suportăm nebuniile unor bolnavi de putere, contribuind la înarmare, pentru o așa-zisă pace. E evident, Vladimir Putin manipulează ordinar, dar nici adversarii săi nu sunt străini de astfel de tehnici.