Tată și fiică, ultimii meșteri ai cântarelor de Sibiu. Știu și cât cântărește fiecare cuvânt

Sunt aproape 130 de ani de când Viktor Hess înființa, la Sibiu, prima fabrică de cântare din Transilvania, cea care avea să fie și singura din întreaga Românie socialistă. După naționalizare, întreprinderea a primit numele de „Balanța” și a devenit un reper în fostul Consiliu de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizația economică a statelor comuniste europene.

Astăzi, gloria „Balanței” mai trăiește doar prin munca și încăpățânarea a doi sibieni care refuză să lase timpul și nepăsarea să șteargă urmele unei legende. Teodor Dogaru și fiica sa, Ioana, sunt singurii restauratori de cântare produse, de-a lungul celor 130 de ani, la Sibiu. Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu, vorbește despre ei într-o nouă postare din seria OAMENI ȘI LOCURI DE POVESTE.

Teodor Dogaru este omul care te molipsește încă de la prima întâlnire cu bucuria descoperirii. Are părul grizonant și sufletul de adolescent, ceea ce-l apropie foarte mult de copii. „Pentru cei mici am înființat o asociație pe care am denumit-o Științe Experimentale Aplicate Spectaculos, a cărei siglă reprezintă un tânăr care iese din cadru. Facem numeroase experimente fizice, gastronomice sau bazate pe calcule matematice”, spune bărbatul, cel care se face „vinovat” și de confecționarea a numeroase instalații din noul Muzeu al Științei din Sibiu.

Teodor Dogaru, omul care măsoară timpul în povești

Tot ieșită din „cadru” este și pasiunea sa pentru cântarele produse odinioară la Sibiu: „În 1985, în timpul facultății, am întrerupt studiile și m-am angajat la <Balanța> fiindcă aveam nevoie de bani. Am văzut cum aici s-au format numeroși specialiști în mecanica fină, unii veniți de la țară, de la coada vacii. Fabrica de cântare de la Sibiu a crescut de la 150-160 de angajați, la aproape 1.800. <Balanța> a fost un nume mare al industriei sibiene”, își amintește Teodor Dogaru, cel care acum are ambiția de a salva cât mai multe aparate de măsură produse la Sibiu.

Într-o casă din centrul Șelimbărului, Teodor Dogaru meșterește de zor la cea mai mare colecție de cântare fabricate la Sibiu. Are deja în jur de 50 de astfel de aparate de măsură, fiecare cu povestea sa. „În ultimii doi ani, am dat sfoară-n țară, în încercarea de a găsi cântare fabricate de <Hess> sau <Balanța>. Am găsit prin București, Timișoara, Alba sau Hunedoara. Se cuvine să spun că o mare parte a celor deja restaurate au fost găsite de părintele Ioniță din Gușterița”, spune bărbatul în timp face un tur al celor două camere care formează atelierul.

Ioana duce tradiția mai departe

În 1991, Teodor Dogaru a ales calea antreprenorialului și i-a deschis propria firmă de construcții. Cum așchia nu sare departe de trunchi, pe același drum a pornit, în 2014, și Ioana, fiica sa: „Sunt inginer constructor și am fost pe șantiere în județele Timiș, Constanța și Sibiu. Acum m-am reprofilat pe producția de corpuri de iluminat, iar în timpul liber îmi ajut tatăl la repararea cântarelor”, spune tânăra cu mândrie. Ioana a lucrat câțiva ani ca inginer la CON-A, companie sibiană de elită în topul național al firmelor de construcții.

Pe bancurile de lucru ale familiei Dogaru găsești aparate de măsură de toate tipurile, de la cele folosite în comerț, la cele din laboratoarele școlare sau în farmacii. „Acesta este un cântar de mare precizie, care poate determina, la propriu, greutatea unui cuvânt. Practic, luăm o bucățică de hârtie, o cântărim, apoi scriem cu pixul un cuvânt și o cântărim din nou. Vom vedea că este mai grea, iar diferența este dată de cantitatea de pastă rămasă pe hârtie”.

Prin anii ’80, metoda „țambalul” era la modă în piețele și aprozarele Sibiului: „Erau comercianți care puneau o bucată de lemn sub taler, astfel încât acesta nu cobora suficient pentru a se echilibra. Clientul era furat cu <țambalul>, așa cum a fost botezat acest truc. Tot pe atunci, <Balanța> a produs cântare cu afișaj optic, care arătau clientului greutatea și prețul produsului, însă majoritatea au stat prin magazii fiindcă prea multă precizie deranja. Unii vânzători motivau că doar așa își puteau deduce acele <scăzăminte> din marfa perisabilă”.

În atelierul lor din Șelimbăr, tatăl și fiica muncesc cot la cot pentru un vis. Dincolo de legătura de sânge, cei doi împărtășesc aceeași pasiune pentru trecutul industriei sibiene și fac totul ca „Hess” și „Balanța” să rămână o mărturie a ingeniozității și priceperii pe care sibienii au avut-o în meșteșugul exactității.

Printre zeci de talere lucioase, cei doi reușesc să țină timpul în loc, mizând pe un echilibru perfect al lucrurilor și vremurilor. Doar că, fără să știe, pasiunea lor înclină balanța în favoarea nevoii de a ne cunoaște trecutul, adeverind astfel că județul Sibiu are oameni și locuri de poveste!