Tată, du-te după țigări, că droguri îmi iau singur!

Când am auzit că unui chioșc de ziare din buricul Sibiului i s-a suspendat activitatea pentru o lună, din cauză că i s-ar fi vândut un pachet de țigări unui minor, am avut imaginea mămăiței care se piaptănă în timp ce țara arde. Interdicția asta a vânzării țigărilor către minori, o altă indicație prețioasă importată, e o frecție la piciorul de lemn. Mergeți în parcuri, la ștrand, în fața școlilor și veți vedea adolescenți de clasa a VII-a, a VIII-a, IX-a, a X-a sau a XI-a fumând țigară de la țigară. Nu cred că își confecționează singuri țigaretele, sigur la cumpără încălcând sterila directivă sau rugând vreun prieten sărit din contingent să le achiziționeze în deplină legalitate pachetul. Interdicția despre care vorbim nu a diminuat și nu va diminua consumul de tutun în rândul minorilor, fiind doar una dintre multele legi ipocrite, vânturate pe sub nasul nostru. A omorî activitatea unui agent economic mic pentru că a vândut un pachet de țigări unui minor, trădează un exces de zel atât din partea celor care au scris legea, cât și a celui ce o aplică. Astfel de încălcări se pot pedepsi cu amenzi, nicidecum cu suspendarea unei activități economice. Dar, iată încă o dovadă că nu vedem pădurea de copaci, că ne împotmolim în mărunțișuri și nu mai ajungem să rezolvăm adevăratele și marile probleme. Că mulți adolescenți își cumpără droguri nu e o problemă atât de mare, devreme ce fenomenul capătă amploare. E de ajuns să tragi cu urechea la discuțiile unora dintre ei, pentru a face cunoștință cu o stare de fapt îngrijorătoare, dar pe unii îi preocupă vânzarea unui pachet de țigări către un minor. S-a întors lumea cu dosul în sus: nu îi mai trimit părinții pe copii după țigări, ci invers. Mă întreb dacă în cazuri precum cel al chioșcului de pe Nicolae Bălcescu nu s-ar fi putut da o amendă, ca să aibă sibienii din zonă și turiștii de unde să își cumpere o revistă, un ziar (țigări își pot cumpăra și de la magazinele din preajmă). Nu mă duc cu gândul mai departe, nu vreau să emit concluzii pripite, dar dacă nu e dubioasă această situație, e cel puțin absurdă. Un minor din România care vrea să își cumpere un pachet de țigări, o bere sau o sticlă de vin va găsi o metodă de achiziție, indiferent de interdicțiile legii. Dar nu țigările și băutura sunt principalul pericol pentru adolescenți, ci drogurile. Și comercializarea acestora din urmă e interzisă de lege, dar, ce mai înseamnă legea? Înseamnă mult: de exemplu, să fie închis un punct comercial pentru că un pachet de țigări a ajuns în buzunarul unui minor. Hai că mai avem puțin și le-am rezolvat pe toate, asta cu tutunul vândut minorilor fiind marea problemă a României.

PS: ca să priceapă și spiritele ușor inflamabile, nu încurajez încălcarea legii sau neaplicarea ei, ci invoc sancțiuni alternative menite să corecteze practici ilegale, dar să mențină o activitate economică firească și necesară.