Probabil aţi văzut, din goana maşinii "propietate", că unele case vai de steaua lor şi huo ruşiena Sibiului, sau hale de fabrici, se demolează. Mai mult ca sigur că spuneţi că vai, în sfârşit scăpăm de nişte magherniţe şi că în locul lor cine ştie ce superbitate se va construi, care va avea marele merit că e nouă şi că nu vor mai fi chestiile aceela ruinate, urâte, vai de destinul stelei lor, în faţa cărora nu-ţi poţi face selfi ca pe Podul Minciunilor sau la Târgul Becurilor din Piaţa Mare. Probabil spre sigur aşa spuneţi de fiecare dată când vedeţi, în centrul istoric al oraşului, câte o casă din aceasta uitată de toată lumea, pe la pasajul Scărilor, pe Movilei-Aurarilor, pe Mitropoliei, pe Şaguna, pe 9 Mai, Nouă, Teclu, Piaţa Mică, pe la Pedagogic, pe la etc. şi iar etc. "Da' să le demoleze domle odată şi să facă ceva ca lumia!". Şi la pariu că aşa spuneţi de fiecare dată când treceţi pe lângă o fabrică veche şi lăsată de izbelişte, ca majritatea fabricilor lăsate de izbelişte. E de înţeles asta, românul e neam de gospodar, trăieşte să-şi facă o situaţie, hobbyul lui primordial după mersul la grătar, e să-şi transforme periodic apartamentul sau să-şi etajeze & mansardeze casa, iar dacă vede curte nepavată cu biscuiţi şi fără loc de grătar sau casă fără termopane cât vitrinele de la fosta Bucuria Copiilor la stradă, îl apucă crizele de revoltă. A, că toate acele ruine, dărăpănături şo prăpăedenii au fost lăsate intenţionat să devină aşa, tocmai ca, printre altele, găspodarul de Sâghii să se oripileze ca gospodarul şi ca toată lumea să facă "uf" uşurate când se pun jos asta deja ţine de subtilitate. Dincolo de subtiliatea cam din topor e că s-a şi muncit ca clădirile acelea să devină aşa naşpete cum arată ele acum şi ca tu să faci pe revoltatul. 
Tu ori nu ştii că nu ţi-a păsat, ori nu ştii că eşti sibian doar de câţiva ani, că orice casă ruinată acum a fost o casă OK înainte. Şi asta nu la 1800 toamna ci mult mai încoace în timp. Numai că acea casă OK a fost retrocedată. Unui proprietar care nu ştiu şi nu cred că strămoşii lui au tras cu hârleţul la groapa de var să o construiască. Sau a fost cumpărată de la alţi foşti proprietari, care au primit oferte de nerefuzat (nu vă gândiţi la prostii, lăsaţi filmele!). Iar actualul proprietar are ideea de a o pune jos, că e a lui şi să construiască ceva, o chestie, că doar e proprietar. Numai că Sibiul, spre tristeţea unor proprietari, e oraş istoric şi conform legislaţiei, are clădiri monument istoric şi zone protejate deci nu poţi construi orice şi oricum ai tu chef. Atunci faci în aşa fel încât, dacă acum nu te lasă să dărâmi, să ajungă ei să te roage să dărâmi. Şi aşa abandonezi locul/clădirea. De locuit nu stă nimeni, că nu are farmec, dacă stă cineva acolo, casa prinde viaţă, devine frumoasă şi asta e contrar planului. O laşi de izbelişte. Mai spargi un geam, mai "uiţi" descuiat, ca să devină ofertă pentru homeleşi care cu puţin efort şi putere de convingere, poate îi mai dau şi foc. Spargi ţiglele de la acoperiş, ca să intre ploaia. Sau, dacă merge prea încet aşa, scoţi toate ţuglele de pe partea dinspre curte şi astupi lucarnele, maram să nu se vadă dinspre stradă deşi se vede. Eventual, ca din întâmplare, apar şi graferii care cu căcăriile lor, contribuie şi mai consistent la starea de izbelişte. În paralel, Autorităţile se fac că se uită în partea cealaltă sau chiar se uită, pentru că, nu-i aşa, ele ştiu mai multe decât noi despre cine-ce-unde-când-cum şi mai ales cine, că la o adică nu te pui rău cu, că nu ştii (sau ştii) cine e în spate. Dar uneori mai trimite un comunciat despre avertismente şi amenzi, care au o aşa mare putere coercitivă încât totul rămâne la fel ca înainte, ia ghici de ce şi care îţi demonstrează că s-a emis asta ca se fie un comunicat publicat, nu ca să îndrepte cineva ceva. La un moment dat mai cade o grindă, un acoperiş, deşi nu a fost nici vânt, nici ploaie, nici tsunami, nici bombardament. Asta tot sub ochii autorităţilor care demonstrează cât de fain şi profitabil pe termen lung e să te faci că plouă. Şi totul progreseaza aşa, cum s-a stabilit, până dragostea ascunsă iese la iveală. Clădirile sunt aşa de varză încât îţi bagi ceva în zona aia de protecţie, pac-pac uite aprobările radeţi-le jos numai să nu mai fie acolo. Lumea bună şi plebea e fericită fiecare din motivele ei. Va fi ceva nou şi fain mai ales nou iar la inaugurare va plouaa cu autorităţi care vor da pe spate de încâtare, pozarii de autorităţi vor poza autoritatea de jos în sus ca să arate cât de maiestuoasă este ea, şi toţi vor spune că "acolo erau nişte magherniţe". Tactica ruinării clădirilor a mers ceas, ca la Hermannstadt, iar sibianul a aplaudat demolările. Totul a fost legal sau cât de cât în limite, cui nu-i place să plece la Olguţa la Craiova.  
Marea provocare ar fi un amsamblu imobiliar în Piaţa Mare, cu zgărie-nori în jurul Turnlui Sfatului, ca noul să eoexiste cu vechiul, cum spun arhitecţii. Dorinţă este, că Sibiul evoluează bă înapoiaţilor, şi să nu zicem de două ori că cine  ştie…  Hai, gata.