Să transformăm balcoanele-n parcări

Fantasmagoriile celor ce au impresia că vor salva planeta limitând deplasările cu mașina capătă uneori îmbrăcătură de lege. Auzisem de o astfel de năzbâtie legislativă, dar nu o luasem în serios până când nu i-am auzit pe unii detaliind-o într-o emisiune. Cică în patria noastră cea fără de drumuri și parcări, reconfigurarea străzilor trebuie făcută în așa fel încât să se reducă numărul locurilor de parcare, filosofia articolului de lege fiind descurajarea folosirii mașinilor personale. De multe ori propunerile cu iz progresist, nesustenabile, își arată cantitatea de paradox mult peste limita acceptabilă, spre disperarea oamenilor raționali. Problema lipsei locurilor de parcare e un neajuns întâlnit în mai toate orașele României, dar niște minți bolnave se gândesc să adâncească și mai mult această hibă. Pe e altă parte, politicile de limitare a folosirii mașinii personale, prin instituirea unor suprataxări aberante, nu sunt altceva decât îngrădirea șmecherească a unui drept fundamental, libera circulație. Am mai spus-o de nenumărate ori, nu mașinile ce folosesc benzină și motorină distrug planeta asta, omenirea nu va fi salvată de automobilele electrice, mințile bolnave fiind principalul pericol. E loc peste tot pentru toată lumea: pentru cei ce se deplasează cu mașina, cu bicicleta, cu autobuzul, cu metroul sau pe jos. Cel ce merge cu mașina nu e mai presus decât biciclistul, și nici invers. Pietonul are aceleași drepturi ca șoferul, oricât s-ar strădui unii sau alții să deverseze prețuiri exagerate asupra uneia sau alteia dintre categoriile de cetățeni care se deplasează cum pot sau cum consideră că e mai bine pentru ei. Când ai o mulțime de mașini și locuri de parcare insuficiente, soluția nu e să diminuezi numărul spațiilor unde oamenii își pot lăsa autoturismul, căci nu vei face altceva decât să extinzi haosul. Ce să facă proprietarii de mașini? Să le ia în casă? Să le dea foc și să le înlocuiască cu trotinete ce pot fi depozitate în balcon? Statul are obligația de a oferi soluții pentru toți cetățenii, indiferent de preferințele lor în materie de circulație. A screme politici ce îngrădesc un anumit mijloc de transport în numele unei false politici de protecție a mediului ne duce cu gândul la încălcarea brutală a unor libertăți fundamentale. Pericolul real pentru această lume sunt descreierații ce lansează politici utopice, cei ce pornesc și întrețin războaie, nicidecum țevile de eșapament. Lumea e în continuă mișcare, iar dacă mașina e soluția pe care mulți o consideră potrivită, nimeni nu are dreptul să te convingă cu forța că e mai bine să mergi călare pe ceva ce nu consumă benzină sau motorină. Nu poți călători de la Bistrița la Constanța cu bicicleta sau pe jos, un drum cu trenul te îmbătrânește cu câțiva ani, așa că mașina e soluția la îndemână pentru rezolvarea acestei nevoi. O nevoie pe care niște siniștri se gândesc să o îngrădească sau să o suprataxeze.