Să te cerţi pe programa de română în ţara în care limba română deja e o problemă

În vreme ce oamenii „normali” se ceartă pe fumigene, în zona super-intelectuală se pune de o nouă gâlceavă. Cea pe tema noii programe de limba şi literatura română pentru licee. Caut şi eu, de curios (să văd dacă mai sunt autorii ăia pe care i-am citit abia recent) şi ajung într-o atmosferă redată foarte bine în seria de cărţi „Trădarea intelectualilor” a Anei Selejan, serie axată pe transformarea literaturii „vechi”, în una a vremurilor noi, şi care să răspundă comandamentelor epocii staliniste.

Pe scurt, mai mulţi „profesori, scriitori, regizori, dramaturgi şi cercetători” au semnat un apel mobilizator „Nu programei de ieri pentru elevii de mâine!”. Din titlu reiese că programa „de ieri” nu e bună pentru că e de ieri iar elevii „de mâine” trebuie să studieze altceva decât cei de „ieri”, conform epocii actuale ce cu îndreptăţită mândrie o numim cum o numim. Se cere „regândirea integrală a programei”, ca să fie mai degrabă politică decât literară (că, noa, unii dintre semnatari sunt fuarte implicaţi politic, de te miri că mai au timp şi de specializarea lor).

Dincolo de păsăreasca didactico-pedagogică, din apelul cu titlu de lozincă la un miting din anul 1948-’49, mi-a atras atenţia printre altele, plângerea semnatarilor că „perspectiva cronologică alimentează ideologiile extremiste”.

Adică înţelegi, dacă elevul învaţă (zic şi eu aşa, nu ştiu ce e în programa aia „rea”, veche şi reacţionară) mai întâi despre Mioriţa şi Meşterul Manole, dacă citeşte din letopiseţi că moldovenii se tocau pe bune cu muntenii şi despre cum s-au făcut pleaznă din şampanie boierii lui Dimitrie Cantemir, dacă citeşte paşoptişti, despre ciocoi vechi şi noi, aia cu „Tu eşti Mircea Dampărate”, Caragiale, Macedonski, Slavici (care cică se răsuceşte în mormânt când scriu eu chestii), cei doi Petrescu, Cezar şi Camil, inclusiv cartea aia cu babardeală „Patul lui Procust”, plictiseala aia galactică scrisă de Hortensia Papadat Bengescu şi alţii, aşa, de la începuturi spre acum, gata, devii fascist de cum iei bacul.

Citatul care argumentează asta este, apropo de limba română, o mostră standard de limbă de lemn: „O astfel de perspectivă triumfalistă, care descrie istoria literaturii române de la simplu la complex și de la dependenţă absolută la independenţă totală, a alimentat istoric discursurile etnocentriste dominante în cadrul regimurilor politice totalitare și este în măsură să contribuie azi la inflaţia poziţionărilor ideologice extremiste, inclusiv a celor deghizate sub retorica demagogică a noului populism”. Mai aflu, cu amuzament, despre „excluderea femeilor și a minorităţilor” din programă. Adică, din nou, avem mai mult politică decât literatură. Iar fraza asta îmi aminteşte despre cum se lua Ceauşescu de Pârvulescu la Congresul al XII-lea: „Proiectul de programă (…) se bazează pe o concepţie profund eronată, anacronică și contraproductivă referitoare la studiul aplicat al limbii și literaturii române din perspectivă contemporană, la dezideratele sistemului educaţional românesc şi la preocupările şi aspiraţiile tinerilor de azi”. (aplauze, puternice, prelungite, se scandează cu însufleţire).

Să te cerţi pe programa de română în ţara în care limba română scris deja e o problemă, ţine de un fel de teatru al absurdului. Pentru că, vechi sau noi, la cum se vede în teren, elevilor nu le pasă de toate ofuscările acestea elitiste, care te fac să crezi ori că cineva e fuarte supărat că nu a făcut parte din comisia de elaborare a programei, ori că cineva vrea neapărat să fie studiat ca (şi) autor contemporan, şi se ambiţionează să li se rupă în 14.

Vedeţi mai bine cum e cu elevii şi stundeţii ăia care au probleme cu româna scris, deşi fâlfâie diplome prin CV, apoi vedem facă e nevoie de noua eră pentru omul nou făuritor în programa de la română. Atât.