Să-mi usuc părul sau să fac o plimbare la șosea?

Cu doar câteva luni în urmă, un amic, mare fan al mașinilor electrice, îmi spunea foarte sigur pe el: ”Ăsta-i viitorul!”. E drept, pe atunci singurele probleme legate de energia electrică erau acele facturi cu sume exorbitante emise de furnizori, despre care însă căzusem cu toții de acord că sunt niște scăpări trecătoare. Cum nenorocirile evoluează mult mai repede decât lucrurile pozitive, în scurt timp am ajuns să vorbim despre economii la gaz și curent care ne aduc aminte de anii 80, de caloriferele ce se încăpățânau să rămână reci, de serile cufundate în bezna unor economii aberante. Noi, în comparație cu alți europeni, avem meciuri în picioare când vine vorba de strâns cureaua, de încotoșmănit în șube înainte de culcare sau de citit la lumina lămpii cu gaz. Ne-am antrenat serios pe vremea lui nea Nicu și de aceea, pentru cei trecuți de 40 de primăveri, ceea ce îngrozește acum Europa e doar o zgândărire a unor amintiri din vremurile comunismului. Azi, suntem îndemnați ba să scoatem din priză aspiratorul, uscătorul de păr, mașina de splălat, ba să stingem lumina la ore de vârf, pentru că e criză energetică. N-am înțeles exact dacă resursele au fost diminuate sau dacă numai prețul e mare, pentru că suntem nevoiți să facem slalom printre informații contradictorii menite să manipuleze omenirea, în funcție de interesul unora sau altora. Ei, dacă trebuie să scoatem din priză un pârlit de uscător de păr, ce facem cu mașinile elctrice, aceste minunății declarate salvatoarele planetei, dușman neînduplecat al poluării? Că ele sunt scumpe, că fabricarea și casarea lor înseamnă poluare la greu, că rețeaua națională de electricitate nu ar face față unui număr crescut de astfel de mașinării ce trebuie băgate în priză, că autonomia lor ( implicit libertatea ta de mișcare) e redusă, sunt chestiuni despre care am mai vorbit. Cum se descurcă însă proprietarul unei astfel de mașini cu acea cantitate limitată de energie electrică de care beneficiază lunar pentru a se încadra într-un tarif omenesc? Dacă îți încarci de câteva ori mașina electrică de la priza din casă, nu te mai încadrezi în plafonul stabilit de autorități și treci la un tarif ce îți va ruina bugetul. Bun, rămâne posibilitatea încărcării la stațiile publice, doar că acestea sunt puține și s-ar forma cozi interminabile dacă numărul mașinilor electrice ar crește proporțional cu recomandările de a le achiziționa. Unde mai pui că nici prețul de la stațiile de încărcare nu va mai putea rămâne, mult timp de acum înainte, nemajorat. Nebunia de pe piața energetică e demonstrația elocventă pentru nesustenabilitatea acestei găselnițe pe care unii sforari ai lumii o asociau cu diminuarea poluării aducătoare de nenorociri. Incontestabil, autoturismul electric e o variantă convenabilă de deplasare pe distanțe scurte. În niciun caz mașinile electrice nu ar fi salvat planeta, pentru că Pământul nu se duce de râpă din cauza utilizării benzinei și a motorinei, ci mai degrabă pentru că prostia și ticăloșia unora ce dețin pâinea și cuțitul își dau mâna spre ghinionul acestei planete.