Să fugi de civilizaţie la ţară ca să iei mâncare de la mall

Chiar dacă am o anume reputaţie de conservator, nu îmi lipseşte simţul realităţii. Şi, ca să intru abrupt în subiect, nu prea cred în teoria aceea a fugi de la oraş înapoi la ţară, unde să trăieşti ca strămoşii tăi, departe de civilizaţia cea rea, de stresul pe care ţi-l faci singur sau ţi-l fac alţii, de toate relele acestui mileniu. Nu spun că nu-i înţeleg. Vor să evadeze din cotidianul ostil care le toacă resursele şi nervii. Vor o reîntoarcere la natură, la puritate, la linişte. Ba devin şi oarecum celebri, pentru cine stă să îi bage în seamă. Numai că ar trebui ca să îi şi cred, ceea ce e cam dificil.

Deci, îţi bagi picioarele în urban, nu mai poţi şi mergi pe calea originilor, înapoi la ţară. La puritate, la primordial, la curăţenie, la mâncare fără chimicale, la linişte şi pace interioară şi mai ales no stress. Vrei la ţară nu doar cu locuinţa ta de vară, ci permanent.

În primul rând ar trebui să realizezi că tu, chiar dacă eşti un angajat ideal, poate chiar ăla al săptămânii şi ai bani de îţi poţi permite, eşti, în fapt, mai sărac decât un ţăran mijlocaş din trecut. Ai pământ? Adică pământ mult, să-l cultivi cu ce trebuie. Nu ai. Ai unelte agricole şi de mentenanţă a unei gospodării rurale? Ai ceva animale de la pui de găină la vacă de muls (pe bune)? Păi nu prea ai. Şi dacă ai vinde tot ce ai tu acolo la oraş, tot nu ai putea să îţi faci o gospodărie din aceea, sustenabilă şi rezilientă, care să te hrănească.

Ai maşină, chiar electrică. Poate şi trotinetă. Orice ţăran serios te-ar râde cu toate gurile posibile. Ai căruţă cu cai? Ai car cu boi? Ai, na, tractor? Ai vreo maşină agricolă? Nu ai.

Dar e doar începutul. Marea problemă va fi asta: cu ce vei trăi acolo, ca retras de toate şi din toate? Ştiu, din ce produci. Şi ce produci şi cât? Cultivi pământul? Bravo. Iese recolta? Sincere felicitări. Iese destulă ca să îţi ajungă ţie şi să ai surplus ca să vinzi pentru a avea şi altele? Pentru că nu poţi cultiva şi grâu, şi vinete, şi varză şi ceapă şi pruni-meri-peri. Nu ai nici unde şi nici cum din motive ce ţin în primul rând de geografie. A, sau poate eşti meşteşugar. Deschizi o moară, o fierărie. Pentru cine? Sau poate faci un magazin cu de toate. Ca să-ţi spună consătenii că nu le trebuie de la tine că merg la mall şi iau de acolo mai ieftin. Aerul e curat? Turnul acele de pe deal cu 5G emite domol sau „pe pofta inimii”?

Şi stai că nu e gata. Pământul pe care-l ai ca să cultivi tu bio-eco cum e? Ce are prin el? Apă de unde ai/iei? Sapi fântâni? Şi cum e apa din fântâni? Ce dai la animale, de la cea mai mică la cea mai masivă? Că ce e pe la pet-shopuri nu prea merge.

Şi marea problemă a problemelor. Iarna ce faci? Ce mănânci? Ai provizii? Ai reuşit să îţi facir provizii din ce ai cultivat/târguit?

E foarte simplu să fugi la ţară de oraş. Mai ales când ai un job bun, când poţi să îţi cumperi din mediul urban tot ce vrei pentru ca evadarea ta în sălbăticia sătească să fie cât mai confortabilă. Că în funcţie de câţi bani faci la oraş, poţi fi un bun ţăran în weekend. Chiar şi agricultor sau producător de chestii, ca hobby suplimentar. Cam asta e categoria care alege să fugă de oraş la ţară. Trăieşte cu oraşul în spate, are tot confortul urban după el, numai că stă în altă localitate, într-o gospodărie pe care o întreţine prin munca lui… de la oraş. Că să fugi de civilizaţie la ţară şi să iei mâncare de la mall oricine poate, câtă vreme e mallul aproape.