Să fie egalitate, primim, dar să nu dispară inechitatea

În puzderia de tâmpenii cu putere de lege, se mai strecoară câteodată și inițiative sănătoase. Revenirea la examenul de admitere la liceu este o idee bună, ce reașază lucrurile într-o matcă firească. E drept, absurdul nu a putut fi biruit în întregime, pentru că examenul de admitere la liceu nu va fi un criteriu general pentru accesul în clasa a IX-a, însă e mai mult decât nimic. Bineînțeles, decizia a stârnit revoltă în rândul celor care susțin o falsă egalitate de șanse. Spun cei ce se tem de această formă de evaluare a cunoștințelor că examenul ar fi discriminator, nedând tuturor copiilor posibilitatea de a accede la un liceu. După părerea revoltaților, unii copii nu vor putea să concureze de pe poziții egale pentru că nu au posibilitatea de a se pregăti suplimentar. Să privim lucrurile și invers: de ce examenele de la Evaluarea Națională asigură echitate și dau tuturor posibilitatea de a concura de pe poziții egale? Un elev care obține o notă mare la probele de la Evaluarea Națională nu ar da același randament și la un examen de admitere? De unde ideea că o formă de examinare e corectă și una care presupune aceeași pregătire e discriminatorie? Incriminarea e total lipsită de logică și e construită pe niște perorații de tip „corectitudine politică”, fără conținut. Egalitatea de șanse e o temă de care trag o mulțime de hiene ipocrite care, prin discursul lor, toarnă apă la rădăcina inechităților. Am auzit propuneri care susțin eliminarea oricărui tip de examen pentru a da tuturor șanse egale, ceea ce e o curată nebunie și o crasă nedreptate. Potrivit acestei logici inepte, emanate de minți bolnave, lăsate la dospit în zoaiele progresismului, un elev care învață, e conștiincios, pasionat, trebuie pus pe picior de egalitate cu unul dezinteresat, poate cu aptitudini practice. Încercarea asta de a așeza pe toată lumea la un loc, promovarea sforăită a unei false egalități de șanse e specifică regimurilor comuniste, atât de hulite, însă din doctrina cărora se inspiră mulți. Constatăm în politicile din ultima vreme tot mai puțină logică, tot mai multă vorbărie fără rost pe tema unor false probleme. Într-o lume a inechităților se vorbește mult, uneori compulsiv,  despre egalitate, însă, culmea, așa-zisele politici de abolire a nedreptăților sociale nu fac altceva decât să le adâncească. Iar atunci când se ițesc unele măsuri cu cap și coadă, raționale, intră în luptă armatele de habarniști, responsabile cu întreținerea apelor tulburi.