Ca niște pristandale de studio, analiștii neamului numără procentele pe care candidații cu oarece șanse la turul doi al prezidențialelor le au. E un fel de joc de „alba-neagra” cu voturile românilor, ale unui electorat ce pare să pândească din umbra incertitudinii și să lovească neașteptat, în 4 mai. S-au făcut toate combinările și permutările de voturi posibile, dar misterul continuă să planeze asupra podiumului electoral. Cineva observa că pe rețeaua de socializare care face și desface în România, Elena Lasconi a devenit un fel de Călin Georgescu. După ce USR s-a lepădat de ea, Lasconi a început să capete o aură de erou anti-sistem, ceea ce o duce, în conștiința unora, spre modelul Georgescu; cu atât mai mult cu cât acesta din urmă a lăsat un loc liber în barca unei anumite părți din electorat. Într-adevăr, Elena Lasconi s-a declarat împotriva curentului pe care l-a numit izolaționist, însă în percepția unora dintre admiratorii lui Georgescu, imaginea ei ar putea căpăta valențele luptătorului cu hidra sistemului.
E posibil ca USR să îi fi făcut un serviciu primăriței din Câmpulung atunci când a vrut să o arunce din tren, transformând-o într-o victimă prigonită de uneltitori coborâți din tabloul cu practici politice românești învechite. Și mai e ceva: George Simion, teoreticul moștenitor al averii electorale lăsate de Georgescu, duce o campanie pasivă, neîmbrățișată de foarte mulți dintre cei ce îl votaseră pe câștigătorul din noiembrie 2024. În plus, anunțurile venite dinspre actuala putere cu privire la posibile măsuri draconice aplicate după prezidențiale, nu fac altceva decât să mai știrbească din bagajul electoral al candidatului comun, Crin Antonescu.
Dacă Elena Lasconi va puncta și la acest capitol, afurisind ipotetica majorare și înmulțire a birurilor, are șanse să mai ia câteva procente. Strategic vorbind, totul ar putea părea un plan inteligent, bine pus la punct. Totuși, e prea sofisticat pentru năcădăii din politica românească, mai degrabă viscerali decât calculați. Au mai rămas doar două săptămâni și jumătate până la marea confruntare, dar lucrurile sunt departe de a fi tranșate. Candidații dimpreună cu partidele au darul de a-și da cu stângul în dreptul, de a le ridica mingi la fileu adversarilor (vezi bâjbâielile lui Ponta) și o fac cu un entuziasm tâmp, inexplicabil. Marea durere e că unul dintre ei, oricare ar fi, se va muta pentru următorii cinci ani la Cotroceni.
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Dragos BAKO
Nu e frumos si nici crestineste-corect sā ridicām piatra in SM ( sāptāmâna mare)