Românul, la munte și la mare. La mare înghesuială

Trece timpul cu iuțeala fulgerului. Parcă mai ieri ne minunam de cum se îngrămădește lumea la munte, la mare, în minivacanța de Sf. Maria. Par trase la indigo transmisiunile de anul ăsta cu cele de anul trecut, de acum cinci sau zece ani. E punte binecuvântată de zile libere? Se umple litoralul românesc. Marginile cearșafurilor, rogojinilor, prosoapelor se lipesc de ale vecinilor, plajele se transformă și ele într-o mare de oameni agitați, dispuși să dojenească pe oricine, de la propriii copii, la odraslele altora, de la vecinii de șezlong, la vânzătorii ambulanți. Reporterii proptiți în buza întinderii de nisip repetă din oră în oră aceleași știri inepte, redactate în limbajul noduros de lemn. Anul acesta cică ar fi eșuat pe litoralul românesc vreo 200.000 de turiști fierți pe relaxare. Cum te-oi putea destinde când trebuie să faci echilibristică printre cearșafuri, când stai la coadă să intri în mare, când îți freci coatele în apă de coatele altora, când stai la pândă să prinzi o masă liberă la terasa unde pare că a venit să mănânce toată România? Fără îndoială, avem vocația înghesuielii și pare că nu ne simțim bine decât atunci când atingem cu șiretul talpa celui din față, când ne contopim cu mulțimile ieșite la plimbare, când urechile noastre se umplu de un amestec eterogen de sunete stridente. Un șirag de zile libere înseamnă, de fiecare dată, un război cu liniștea, calmul și relaxarea. Orice om care vrea să petreacă o zi în tihnă își stoarce creierul în căutarea unui loc în care nu se va întâlni cu hoardele cotropitoare de concetățeni porniți în căutarea unei paradoxale relaxări nevrotice. Urmează, negreșit, materialele despre cozile formate pe Autostrada Soarelui, pe Valea Prahovei de cei ce se întorc acasă înjurând și blestemând infrastructura rutieră a patriei. Și uite așa a mai fost perpelită pe grătarul distracției obligatorii încă o minivacanță în care s-a adus ofrandă îmbulzelii. Și ca să nu credem că e înghesuială doar la malul mării, am văzut cum a venit lumea, ca la urs, și la inaugurarea Parcului Belvedere. Mă gândesc că aleile, gazonul, aparatele pentru exerciții fizice, băncile și arbuștii puteau fi văzute și sâmbătă, duminică, luni, marți ș.a.m.d. Dar, poate că nu se făcea să se încalce regula de aur a înghesuielii prilejuite de orice inaugurare. Mă rog, fiecare cu preferințele și gusturile lui în materie de petrecut timpul liber. Poți extrage câte ceva din firea românului analizând comportamentul lui în minivacanțe și la inaugurări de magazine, parcuri, ștranduri etc. Nu de alta, dar să știi de ce anume să te ferești.