Foto: Dumitru Chiseliță
Cum treci pe sub pasajul pe sub podul de cale ferată care marchează neoficial intrarea în Turnișor, imposibil să nu îți atragă atenția prima clădire de pe stânga. Este tipul de construcție industrială de anii ’70 ai epocii socialiste, cu trei niveluri, multe ferestre, semn că lucrul din interior avea nevoie de multă lumină naturală. Este înconjurată, la șosea, de un gard descurajator și brut din bare de fier ascuțite la vârf sudate, vopsit în albastru. Intrarea – de fapt intrările – una pentru muncitori, a doua pentru personalul tehnic, a treia pentru vehicule, la cum arată se fac(e) din str. Grâului. Tot pe Grâului, la stradă, este o altă construcție mai mică, cu alură de dormitor colectiv. Până nu demult, tot aici, în curte, era de remarcat un stâlp metalic cu un paratrăsnet. Locul este cunoscut acum ca fiind „la Roșu SRL” și puțini dintre cei care trec ori în viteză, ori agale, știu că aici era, pe vremuri, una dintre fabricile „tinere” dar interesante, din Sibiu. Acel „ceva” se numea F.P.UP.S. – Fabrica de Prototipuri, Utilaje și Piese de Schimb. Uneori confundată cu mai cunoscuta I.U.P.S. (Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb (ulterior „Retezat” S.A.) din Lazaret-Lupeni), aici se realizau prototipuri de utilaje și piese de schimb, exclusiv pentru pentru industria cărnii. Durata sa de viață nu a fost una lungă, FPUPS-ul pierind în convulsii, după anii ’90. Aici vom încerca să îi redăm puțin povestea.
F.P.U.P.S., o întreprindere „nouă” față de celelalte
Fabrica de Prototipuri, Utilaje și Piese de Schimb nu s-a comparat cu mamuții tradiționali ai Sibiului, fabrici cu un trecut demn de tratatele de istorie, care au marcat începuturile industriei transilvănene sau românești, ca „Independența”, „Balanța”, „Mecanica”, „Drapelul Roșu”, „Libertatea”, „Flaro” sau „7 Noiembrie”. Era singura din țară cu acest profil și se subordona, cel puțin din 1986, Ministerului Industriei Alimentare si al Achiziționării Produselor Agricole, prin Centrala Industrializării Cărnii.
Era „tânără în peisajul industrial sibian” și „printre unitățile mici ale județului”, dar avea un mare avantaj. Era în avangarda producției de utilaje și unelte noi din industria cărnii. Aici se proiectau și se realizau, în premieră națională, utilaje folosite în abatoare, cu denumiri care acum sună cam „horror” pentru sensibilitatea epocii actuale: mașini de jupuit, tăiat, despicat, fierăstraie diverse pentru tăiat animale, instrumente de ucis cât mai „tehnologic” în abatoare. avea grijă ca animalete să fie omorâte, tăiate, secționate și jupuite și prelucrare în condiții cât mai civilizate. Produsele erau de foarte bună calitate, atâta vreme cât erau solicitate și la export.
Povestea fabrici pare a începe în 1978, când presa locală este inundată cu anunțuri de angajare care se va opri – temporar – abia la începutul lui 1980. F.P.U.P.S. Sibiu avea nevoie de: strungari, lăcătuși-mecanici, mecanici de întreținere, sudori electrici și autogeni, muncitori necalificați și gestionari pentru magazii. Plus oferte de specializare la locul de muncă (lăcătuși și strungari), ba chiar și un șef de birou sau economist.
1980, Prima „ieșire” în public
F.P.U.P.S. Sibiu „iese la rampă” în „Tribuna Sibiului” pe 22 august 1980, când, într-o știre propagandistică scrisă la modul standard, se spune că aici au fost „asimilate” patru produse noi, printre care o platformă hidraulică de translație pentru încărcarea/descărcarea containerelor de pe rampe în/din mașinile de transport, un dispozitiv de asomare pentru vite, un ferăstrău de tranșare și o pompă de injectat saramură în mușchi, urmând ca până la finele anului să mai intre în fabricație alte nouă produse „necesare întreprinderilor de industrializare a cărnii din țară”. Prin realizarea acestor „produse” la Sibiu și renunțarea la importuri, se declară că au fost economisiți, într-un singur an, peste 20.000 lei valută. Tot atunci apare și primul nume din cadrul conducerii fabricii: inginerul Nicolae Bâja, șeful Compartimentului Producție. Care spune (ne-citat) că „din datele sintetizate la 7 luni rezultă că principalii indicatori au fost realizați și depășiți: 102 la sută – producția globală; 100,6 – producția netă; 107,1 la sută indicatorul productivității muncii”.
În 1981, la 19 mai, F.P.U.P.S este din nou menționată ca realizând „substanțiale depășiri ale sarcinilor de plan la toți indicatorii economici„. S-a depășit, astfel, cu 124%, indicele de realizare a producției industriale, cu 129,5% producția marfă și cu 126,4% – producția netă. La fel, la nivelul lunii mai, indicatorul producției industriale era de peste 77%, iar cel al producției marfă și nete de 80%. În plus, apărea o nouă premieră națională: realizarea unei instalații de mutare și refrigerare în flux continuu a cărnii, pentru secția „Salam de durată” din Mediaș.
Cu mici pauze în care fabrica mai angaja muncitori sau personal tehnic, trendul ascendent al FPUPS continua. La finele lui 1983, fabrica se număra printre cele care au raportat îndeplinirea planului anual la producția marfă. „Acest nou succes de prestigiu este rezultatul firesc al eforturilor depuse pentru creșterea productivității muncii, folosirea intensivă a capacităților de producție și a timpului de lucru, extinderea mecanizării și automatizării proceselor de producție, cit și pentru creșterea eficienței întregii activități desfășurate.„, se spune în aceeași Tribuna Sibiului.
După un an, alte noi performanțe. În ianuarie 1984, colectivul de la F.P.U.P.S. „mic, dar apreciat„, continua „rezultatele de excepție” din anul anterior. „Am început și acest an cu dreptul. Avem create toate condițiile necesare pentru a putea munci din plin încă din primele zile. Baza materială este asigurată, portofoliul de comenzi plin. În primele două zile n-am înregistrat nici o absență. Sunt convins că încă din prima lună fabrica noastră își va depăși sarcinile de plan„, spunea directorul fabricii, ing. Remus Dat. Apar și nume de muncitori remarcabili: Jenică Fodor care executa „repere de mare complexitate la freza de prelucrare prin copiere” sau Gheorghe Hăuș, „cel mai bun muncitor specialist al fabricii, omul cu mîini de aur„, care încă din prima zi a anului a aplicat o nouă tehnologie de prelucrare a roților dințate.
Foto: Tribuna Sibiului, digitalizare Ziarele Arcanum
Pentru anul în curs, se promitea asimilarea în fabricație a 18 utilaje noi, în valoare de 1,6 milioane lei: mașina pentru produs fulgi de gheață, mașina de aplicat latex pentru capsule de bere, utilajul pentru ascuțit cuțite „Cuter”, jupuitorul pentru bovine „și multe altele care vor contribui la ușurarea efortului valutar al țării„. Morala finală era conform ideilor vremii: „…la F.P.U.P.S. Sibiu se desfășoară o rodnică si bogată activitate, în consens cu indicațiile și orientările formulate de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, de a ridica permanent întreaga noastră activitate la noi cote de calitate si eficiență„.
Fabrica de Prototipuri, Utilaje și piese de schimb din Sibiu apare și într-un articol omagial de ziua lui Ceaușescu, 26 ianuarie, în care apare printre alte „efigii ale ctitoriei socialiste în Epoca Ceaușescu„, clasată la categoria „unități noi”, alături de Întreprinderea de Relee Mediaș și Fabrica de Marochinărie de la Săliște. În același an, în contextul zilei naționale – 23 august, FPUPS apare (din nou) pe lista întreprinderilor din județ cu rezultate bune la „reducerea costurilor materiale și totale de producție„, alături de mai cunoscutele „Independența”, „Mecanica”, „Relee” Mediaș, I.U.P.S., „Record”, I.F.E.T., „7 Noiembrie”, „Steaua Roșie”, „13 Decembrie” sau „Flamura Roșie”.
La 10 noiembrie, Tribuna Sibiului marca, iar, alte victorii ale fabricii de pe Grâului/Șoseaua Alba Iulia. Astfel, producția netă realizată suplimentar însuma 7.445.000 lei; au fost reduse cu 75,1 lei cheltuielile materiale la mia de lei producție marfă, iar cele totale cu 57,2 lei, beneficiul planificat a fost depășit 1.140.000 lei, iar productivitatea muncii, calculată la producția marfă, s-a dublat.
Anii ’80 – momentele glorioase continuă, dar mai încet
1985 pare a fi și el un an cu plin pentru tânăra fabrică sibiană din Turnișor. Pe 17 martie, directorul Remus Dat raporta că, în cinstea alegerilor de deputați, au fost îndeplinite sarcinile de plan pe primul trimestru al anului, iar avansul astfel câștigat „va permite colectivului ca, pînâ la sfîrșitul calendaristic a! trimestrului I, să obțină o producție suplimentară de 1,5 milioane lei„. Sunt pomenite aici produse ca fierăstraie alternative și circulare, panouri pentru transformatoare, placă turnantă și alte scule și piese de schimb pentru industria alimentară. La fel, pe 30 august, un alt articol consistent continuă apologia realizărilor de prototipuri și utilaje din industria cărnii. Evident, totul era „în spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu„. 1985 mai venea cu 14 poziții de tehnică nouă, toate noutăți pe plan național, ca dispozitive de prejupuire, fierăstraie pentru despicat porcine și bovine, jupuitoare de bovine, dispozitive de tăiat carne iar presele de decalotat capete bovine și porcine, erau solicitate deja la export. Se pare că „norma” de articole a Tribunei Sibiului cu privire la articolele detaliate despre FPUPS era de unul pe an, deoarece pe 21 septembrie 1986 se „lovește” din nou. Nelipsitul director Dat raportează că „hotărîrea colectivului este fermă în ce privește realizarea și depășirea planului la toți indicatorii pe acest an” și că „Analizînd cu competență, responsabilitate și spirit revoluționar, comuniștii, reprezentanții oamenilor muncii au scos în evidență faptul că dispun de toate condițiile pentru a realiza și în luna septembrie și în trimestrul patru, exemplar sarcinile de plan„.
Foto: Dumitru Chiseliță
1987 – treptat-treptat începe începe (de)căderea
Pe cât de trâmbițat a fost 1987 în articolele despre Fabrica de Prototipuri, Utilaje și Piese de schimb apărute în 1986, pe atât de sărăcie de informație a fost în acel an. Exceptând un bilanț publicat în ultima zi a anului, care ia la grămadă toate realizările unităților economice din județ și care la rubrica „premiere tehnice”, apare cu realizarea unui dispozitiv de tăiat hexagoane interioare de orice dimensiuni, nu avem nimic altceva. La fel în anul următor, 1988, când de 8 mai – Ziua Partidului, F.P.U.P.S. apare cum că a încheiat primele patru luni ale anului cu realizarea producției marfă planificată în proporție de 115% și că a livrat suplimentar beneficiarilor din țară produse ca fierăstrău alternativ, jupuitor bovine, pompă saramură sau elevator.
Ultimul cântec mediatizat al lebedei FPUPS este din 18 iunie 1989, când „în spiritul sarcinilor subliniate de tovarășul Nicolae Ceaușescu„, mai aflăm că ea era „singura unitate profilată pe producția de utilaje, piese de schimb și scule necesare întreprinderilor din Centrala pentru Industrializarea Cărnii„. Nelipsitul director Dat este înlocuit acum cu șeful producției inginerul Ioan Romoșan, care trece în revistă măsurile de dezvoltare ale fabricii: ceva utilaje noi și o cameră de vopsire „de care am dus lipsă pînă acum„. În 1989, fabrica oferea sau urma să ofere beneficiarilor o mașină de stivuit conserve, o instalație de retardare a ureei, un jupuitor continuu de porci, o mașină pentru termosudat pungi din material plastic, un dispozitiv pentru tăiat coarne și sfertuit bovine sau prese de șuncă, toate acestea proiectate de colectivul de proiectare al fabricii, condus de tehnicianul Virgil Stănilă. Apar conform regulii și evidențiații în muncă: Dieter Zillmen, Liviu Munteanu, Maria Pătruțiu, Daniel Bittelmeier și Ioan Paca, Nu au lipsit nici tradiționalele depășiri ale sarcinilor de plan, pe primele cinci lui ale lui 1989 planul producției marfă fiind realizat cu 108,8%, producția netă cu 113,3 la sută, productivitatea muncii 110,7 la sută, producția marfă vândută și încasată – 114,6 la sută, etc.
Foto: Dumitru Chiseliță
Anii ’90 F.P.U.P.S devine FUPS SA, apoi Roșu SRL
Anul 1990, primul an al libertății, părea să fie la fel ca cei de dinainte, numai că fără Ceaușescu și fără partid, neprevăzându-se dezastrul ce va urma. Fabricile mergeau, produceau aceleași lucruri ca înainte, unele o duceau chiar bine, muncitorii nu trăiau cu spaima șomajului. Astfel, F.P.U.P.S. Sibiu făcea, pe tot parcursul lui 1990, angajări. În 1991, chiar dacă la AJOFM sunt listate, în iulie, zece locuri de strungari (neocupate din 1990?), semnele unei anume decăderi deja apar. La 9 martie 1991, Fabrica de Prototipuri, Utilaje și Piese de Schimb Sibiu, de pe str. Grîului nr. 27, vindea la licitație din bunurile sale.În 1993, suntem informați că FPUPS Sibiu se află în subordiena unei firme bucureștene numite „Unicarne” SA. Asta într-un conetxt destul de neplăcut. Firma a fost prinsă de Garda Financiară că vindea tablă la suprapreț. În 1994 deja fabrica apare cu numele schimbat: FUPS SA. Iar în sediul de pe str. Grîului, la ultimul etaj, apare, din 1995, o nouă firmă: S.C. Roșu SNC. Detalii lămuritoare avem pe 24 iunie, când în Curierul Omului de Afaceri apare un interviu cu ing. Livia Roșu, cea care deținea fabrica de încălțăminte. Aflăm de aici că SC Roșu SNC s-a înființat în 1994 cu scopul de a produce și comercializa articole de marochinărie și încălțăminte. A colaborat de la început cu firma „Panther” din Italia, care a oferit și utilajele, și colaborarea sa cu „Roșu”. Spațiul era folosit în baza unui contract cu F.P.U.P.S., prin care, printre altele, se împărțea profitul la jumătate.
Foto: Dumitru Chiseliță
Roșu „înghite” F(P)UPS
Chiar dacă deja titulatura de „Roșu” a intrat în toponimia sibiană, FPUPS nu a dispărut complet. Astfel, FUPS SA își făcea reclamă la 1996 într-un booklet de prezentare al orașului, unde arată că se ocupa cu execuția de „utilaje și piese de schimb pentru industria alimentară.„. FUPS era filială a SC Unicarne SA din București, iar pe 4 septembrie 1996, ing. Nicolae Bâjea („același cu Bîja?) recunoștea starea de decădere a fabricii. Chiar dacă „unitatea a fost foarte bine dotată în 1978„- anul înființării sale, o dată cu trecerea timpului utilajele și tehnologiile s-au învechit. Totuși „se lucrează profitabil„, dar capacitățile de producție nu mai sunt folosite integral. Beneficiarii au rămas puțini și doar din țară. La 1996, FUPS mai avea 95 de salariați, dintre care doar 52 erau direct productivi. Salariile nu erau mulțumitoare, dar era bine că, până la acel moment, nu se făcuseră disponibilizări.
În 1998, ce a mai rămas do F.P.U.P.S. este „înghițit” de către „Roșu”, După ce în același an apărea în presă că firma a preluat în leasing imobiliar clădirea vechii fabrici, în unul dintre multele interviuri luate Liviei Roșu, patron și director general al SC „Roșu” SRL, realizat în iulie 2000, aceasta spune clar că din 1998, fosta „FPUPS” a devenit proprietatea firmei „Roșu”, dar își menținea profilul activității: fabricarea de balustrade (cele de la Sediul CEC de pe Dumbrăvii au primit și un premiu) linii de abatorizare, camere frigorifice. Conducătorul secției este Mihai Drăghici, inginer și… fratele Liviei Roșu. Astfel, „Roșu” SRL este deja o fabrică importantă în Sibiu, compusă din trei secții: marochinărie, încălțăminte și confecții metalice inox.Dar de aici este altă istorie, a altei firme.
Foto: Dumitru Chiseliță
Ce avem acum?
Am trecut recent pe și prin jurul fostei Fabrici de Utilaje, Prototipuri și Piese de Schimb din Sibiu, de pe str. Grâului, Nr. 27. La clădirea principală nu am observat semne de viață, nici în zona punctului de control. Stâlpul-paratrăsnet dispăruse din decor. CA semne de viață, reau câteva autovehicule în curte. Cert este că am reușit să fotografiez nestingherit, fără a atrage, ca de obicei, atenția cuiva și a fi luat la întrebări, semn că nu a avut cine să se autosesizeze cu obișnuitul „dar de ce faceți poze?”.
Ca fapt divers, la această adresă apar mai multe firme, foste și actuale. De exemplu Chris & Teo SRL (conform listafirme.ro) unde la link, ești redirecționat la restaurantul „Apostroph” din Piața Crișan, firmă cu ultimul bilanț publicat pe 2024 (62 de angajați, cifră de afaceri în creștere, ajunsă la 16.901.997 lei și profit net de 1.646.020 lei. La aceeași adresă avem firma PlastoSib SRL, înființată în 2017 (conform confidas.ro) care fabrica produse de material plastic. Și nefiind de ajuns, la o altă căutare au mai apărut Promoldsib SRL, producători de piese metalice de precizie, Momentos SRL, radiată din 2025, care, conform targetare.ro, era specializată pe „activitati de interpretare artistica (spectacole)”, din 2020 cu zero angajați conform listafirme.ro. Tot aici figura Cardiolab SRL care ulterior apare pe str. Ion Agârbiceanu, Top Shoes SRL, cu activitate suspendată din 2009 și inactivă fiscal din 2010 (totalfirme.ro) și Roșu Prod SRL, înființată în 2001 și cu ultimele date de bilanț în 2011.
Foto: Dumitru Chiseliță
F.P.U.P.S. zisă și „fabrica de prototipuri”, a dispărut aproape complet din memoria colectivă a Sibiului, chiar dacă clădirea în care a funcționat nu a avut soarta altora, care au fost demolate în favoarea mallurilor sau imobiliarilor. Este încă în picioare, deși vandalizată – geamuri sparte – iar, cum am spus, semnele de viață sunt cam slabe. Cine mai are nevoie, în România, de prototipuri și utilaje pentru industria cărnii? A fost un exemplu de fabrică specifică industriei centralizate de stat, care a fost funcțională doar pentru sistemul acela. Este îndoielnic ca ea să fi putut rezista până acum, mai ales că abatoarele și marile întreprinderi pentru industrializarea cărnii au dispărut de pe harta industrială a României, cele rămase găsind metode mai la îndemână pentru utilarea lor decât ambiția de a avea totul made în Romania pentru a nu se mai cheltui valuta. FPUPS a fost un produs tipic al perioade ceaușiste târzii, existența ei fiind justificată de politica economică a României socialiste de a redicuce cât mai mult importurile, înlocuindu-le cu produse interne, chiar dacă aceasta ar fi îsnemna reinventarea a ceva gata inventat. Oricum, rămâne o bucată de istorie a României, a Sibiului și a industriei lcoale și naționale. Asta până mai este în teren.
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Cosmin Pal
Vlad IGNAT
Cosmin Pal
Cosmin Pal
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ovidiu BOICA
Cosmin Pal
Mulțumesc Tribuna pentru articolul despre FPUPS.Dat Remus a fost tatăl meu.Un om de aur, care a pus tot sufletul în dezvoltarea acestei fabrici.A fost un inventator și inovator deosebit.Putini oameni știu, ca el a inventat agregatul frigiderului Fram.Sunt mandra de el și voi fi mereu.A fost modelul meu în viata și ii sunt recunoscătoare ca a fost tatăl meu.L’am oubit și îl voi iubi mereu !