O încălzire globală, pusă la rece

Sunt momente în care regret că m-am grăbit cu schimbul de haine groase și mi-am băgat ghetele la hibernare. Nu de alta, dar după cele câteva zile toride de la începutul lui mai, ultimele trei săptămâni au semănat mai degrabă cu o iarnă blândă. Stând așa și uitându-mă la ploaia rece, la burniță, încotoșmănat ca în preajma Crăciunului, mă întrebam unde o fi dispărut încălzirea globală. Ca un făcut, nu am mai auzit nimic despre ea în ultima lună. Ori s-a trecut la alte teme, ori a mai rămas o fărâmă de simț al ridicolului pe fundul borcanului cu subiecte vânturate pe sub nasul publicului, întru manipulare. Am spus-o de m-am plictisit, ghețarii nu s-au topit în urmă cu milioane de ani, nici din cauza motoarelor Diesel, nici a PET-urilor. Seceta care a dus la foametea de la jumătatea veacului trecut a fost o manifestare climatică firească, neinfluențată nici de industrie, nici de vreo puzderie de mașini, căci – ce să vezi? – nu existau prea multe automobile. Așadar, cred că vremea asta rece ne-a scos pe toți din minți, dar cel mai mult pe promotorii ideilor conectate la sperietoarea încălzirii globale. Iată-i fără obiectul muncii, contraziși de natura pe care se dau de ceasul morții să o salveze prin politici de tot felul, unele cu beneficii materiale clare.

Câteva voci timide au încercat să dea niște explicații aberante care spuneau că, de fapt, intervalele reci sunt tot un efect al încălzirii globale. Nu-i nimic, e doar o chestiune de timp, până inventăm „răcirea globală” și începem să milităm avantajos pentru politici menite să răpună fenomenul.

E posibil ca în iunie, iulie și august să ne pomenim cu niște călduri de 40-42 de grade Celsius și atunci probabil unii își vor scoate pârleala, spunându-ne: „Ați văzut? Ziceați că nu e încălzire globală. Iat-o, ne topește!”. Doar că lunii iulie îi mai zice și Cuptor, denumire ce nu se trage de la răcoarea verii, ci de la arșița ei. Numele acesta nu s-a dat acum 5, 10 sau 15 ani, e vechi de când se crapă pământul vara de atâta uscăciune, de când nu existau motoare Diesel și nici PET-uri.

Din nou se vor mira unii că vara e cald, așa cum se cutremurau la gândul că de Revelion ar putea fi -5 grade Celsius. Nu mai trăim afară, în bătaia vântului, ci ne lăsăm duși de viforul prognozelor, al codurilor de toate culorile și al sperietorilor ce descriu apocalipse generate de încălziri și răciri globale. În fond, nici nu mai e nevoie să ieși din casă, aplicațiile îți spun când plouă, când va ninge, când va bate vântul, tu doar trebuie să te minunezi de după perdea.