Am mai scăpat o dată, iar după duminică a urmat, așa cum prognozasem, luni. Munții au rămas la locul lor, apele aidoma, nu s-au deschis pământurile, viața își urmează cursul obișnuit. E drept, duminică noaptea am trecut prin câteva ore de un dezechilibru până la urmă anticipat. Pentru vreo două ceasuri am avut doi președinți, ambii candidați declarându-se învingători puțin după ora 21.00. Dacă te uitai în paralel la posturile de știri aveai sentimentul unei realități schizoide: fiecare își întindea Antenele într-o anumită direcție, fiecare avea Realitatea lui. Spre dimineață, apele s-au mai limpezit și a început să se simtă mirosul unei binemeritate liniști temporare. Și mai era un miros greu: acela de sânge vărsat în numele unor cauze mai mult sau mai puțin legitime. Iar dacă tot avem un matematician la Cotroceni, să facem o socoteală simplă: peste jumătate din locuitorii României, indiferent de opțiunea de duminică, au votat împotriva trecutului, căci atât Nicușor Dan, cât și George Simion au fost percepuți drept candidați din afara sistemului politic tradițional. Poate că marele perdant nu e Simion, ci sunt principalele partide care s-au perindat la guvernare în ultimii 30 de ani.

Vom auzi din nou acele șabloane penibile despre lecția pe care PSD și PNL trebuie să o învețe din această întâmplare. Chiar cadrele de nădejde ale celor două partide își vor turna cenușă în cap, declamând învățăturile pe care le-au desprins din smetia pe care le-a dat-o poporul, în primul tur. Am mai văzut filmul acesta și am învățat că ei nu învață niciodată nimic. În scurt timp se vor replia, vor continua să racoleze parlamentari pentru majorități confortabile și își vor spune „Lasă că o reglăm noi pe parcurs, o dregem din mers!”.

Și astfel, peste trei ani și jumătate, e posibil ca furia de la ultimele parlamentare și prezidențiale nu doar să producă din nou efecte, ci să modifice simțitor scorurile celor ce se revendică (uneori ilegitim), adevărați reformatori.

Partidele declarate pro-occidentale nu au de ce să își frece mâinile de bucurie pentru victoria lui Nicușor Dan. Nu e victoria lor, ci a unui candidat independent, votat de mulți ca ripostă la modul în care, timp de treizeci de ani, vechile partide au înțeles să se comporte.

Rezultatul de duminică înseamnă inclusiv o ruptură de trecut, căci pentru prima dată în istoria postdecembristă nu am avut un finalist provenit din PSD sau PNL. Dar astea sunt observații și povești de alcov, pentru că, așa cum spuneam, năravurile vechilor politicieni nu se vor schimba. Mai mult, vor încerca să-i contamineze și pe cei mai noi de acel spirit de băiat descurcăreț, ce știe să facă pluta în orice apă, în orice mlaștină.