O altfel de bursă, o altfel de prăbușire, aceeași revenire

Sâmbătă, pe când Papa Francisc pleca din această lume, lăsând urii un adversar mai puțin, sub cupola de la San Pietro Donald Trump și Volodimir Zelenski schimbau priviri și fraze străine de blândețea păcii. Se spune că puține sunt lucrurile cu adevărat întâmplătoare și e sigur că întâlnirile de la Roma sunt expresia rânduielilor destinului.

Papa Francisc a avut și are o sumedenie de admiratori și o droaie de contestatari; unii l-au considerat o gură de oxigen, o mângâiere, alții l-au acuzat de un liberalism excesiv. Nu despre judecățile rostite cu zâmbet ori scuipate cu năduf vrem să vorbim, ci despre sentimentul zilei de sâmbătă, peste care s-a suprapus o realitate ostilă.

Cei ce s-au aflat la Roma, la ceremoniile de înmormântare ori cei care au privit la televizor ultimul drum al suveranului pontif s-au lăsat inundați de sentimente dezarmate; foarte mulți au meditat asupra ideii de pace, de empatie, de toleranță față de semeni. E posibil ca acele cotații amețitoare de la bursa înverșunării să se fi prăbușit pentru câteva ore, dar, cu siguranță, ele își vor reveni.

Liniștea și îmblânzirea care au pus stăpânire pe noi, pentru câteva ore, se risipesc și le vor lua locul vechile preocupări belicoase, întâlnite de la vlădică până la opincă. De când e lumea, boala puterii s-a manifestat în mintea și sufletul unor inși pe care propria nebunie i-a făcut să se creadă stăpâni absoluți și nemuritori.

„Puternicii lumii”, cum ne place să le spunem, scrântindu-ne limba într-un șablon fatidic, disprețuiesc pacea, liniștea și redesenează virtuțile umane, după hidoșeniile văzute în oglindă. Lumea aceasta tânjește parcă după „mari puteri”, după imperii ce aspiră valorile și le aruncă la gunoi, azvârlind în ring aspirații contrafăcute.

Cine cunoaște puțină istorie știe că de multe ori „puternicii lumii” au fost inși cu deviații psihice, comportamentale, care au sacrificat aproape orice pentru a pune în operă niște planuri nebunești. După cum spuneam, preț de câteva ceasuri, omenirea s-a înmuiat, nădăjduind la puțină înseninare. Cu toate că dorința e una firească, o expresie a normalității, norii plumburii ai urii, ai luptei pentru supremații iluzorii, pentru comori fără valoare și-au reluat locul înaintea soarelui. Pacea, inclusiv cea sufletească, e pusă pe fugă de mânuitorii ciomegelor dezbinării.

De mâine e război din nou, și nu doar între Rusia și Ucraina, nu doar între Israel și Hamas, ci și între Ion și Gheorghe, între tine și tine.