Niște cuțitari

Pe vremea când Cîțu tăia și spânzura în România, iar statul împrumuta bani mai ceva decât un chefliu ce rade bere după bere, într-un sorb de nestăvilit, trecându-și pe caiet datoria, eram asigurați că acest demers nu ne va afecta pe noi, oamenii de rând. S-au cheltuit bani în prostie, pe toate porcăriile, de la măști neconforme la doze de vaccin pe care nu le-a mai folosit nimeni, bașca alte stive de mălai risipite aiurea. Spargem o cârcă de bani pe armament, pe tot felul de programe pentru refugiați (nu zice nimeni că nu trebuie ajutați, dar cheltuielile se pot face și cu cap), după care ne plângem că am ajuns la fundul sacului. Ce fac niște neaveniți într-un astfel de moment? Se apucă de dat cu barda impozitării în stânga și în dreapta, de redus cheltuieli, în special de unde nu e cazul. Ca niște inculți veritabili, cei ce taie și spânzură în acest moment în România, i-au pus gând rău și culturii, emanând niște reglementări care ar putea reteza din activitatea și așa timidă a acestor instituții. Pentru că indivizii despre care vorbeam vor să fie „cool”, nicidecum culți, s-au gândit să bage și instituțiile de cultură la apă, să le rămână veșmintele mici. În fond, ce-ți trebuie biblioteci, muzee, filarmonici, atâta vreme cât gheboasele scenei românești prestează în cadrul unor întâmplări cărora unii le spun, cu nesăbuință, evenimente culturale. Apropo, prompteristele care vorbeau despre Gheboasă îl numeau „artist”. Enescu, Brâncuși, Luchian sunt identificați prin același termen. Diferențele le poate face fiecare, în funcție de educație, simț estetic c ș.a.m.d. Să revenim însă la oile, pardon, la guvernanții noștri. Obsedați de strângerea banilor, convinși că bugetul poate crește doar prin amputări de personal și instituții, cei ce mimează gestionarea treburilor din țară nu fac altceva decât să repete greșelile altor nefericiți din trecut. Să ne amintim doar de becurile stinse pe străzi, de tăierea lefurilor bugetarilor cu 25% sau de economia la hârtie igienică. Toată căzneala asta pentru vindecarea economiei naționale nu e altceva decât o înșiruire de bâjbâieli și peticiri iluzorii, care își vor arăta însă efectele adverse în scurt timp. Cei ce viețuiesc în România nu mai contează, traiul lor poate fi ciopârțit până la indecență, importante sunt doar ambițiile politice și strategiile meschine, puse în operă de indivizi lipsiți de scrupule. Economia, cultura sunt ciomăgite de hăndrălăii necizelați ai politicii, care se comportă ca niște cuțitari. Problema e că nu au pus mâna doar pe cuțit, ci și pe pâine.