(Ne)simțirea civică

Câteva zeci de persoane au protestat duminică în Capitală, cerând înăsprirea pedepselor pentru cei ce se urcă la volan, beți sau drogați. Rude și prieteni ai tinerilor uciși lângă 2 Mai, de o beizadea aflată sub influența substanțelor interzise, manifestanții au spus că demersul lor își propune să determine o schimbare majoră în România. Repet, au fost doar câteva zeci de persoane, cu toate că vorbim despre un fenomen grav, un flagel care nu a omorât doar doi tineri, ci distruge vieți în fiecare zi. Problema e la fel de serioasă precum corupția, împotriva căreia s-au ridicat zeci de mii de protestatari după nenorocirea de la „Colectiv”. Curios: avem două probleme la fel de grave față de care societatea civilă (?) reacționează diferit. Am spus „societatea civilă”, abuzând, recunosc, de această formulă, căci în România nu există așa ceva. Simțul civic este erect doar atâta vreme cât cineva are interesul să orchestreze niște mișcări populare, după care se înmoaie, revenind la starea lui naturală. Sunt convins că cei ce au protestat duminică, au făcut-o din convingere, conștienți de pericolul unui fenomen pe care autoritățile îl privesc cu suspectă îngăduință. E și normal să fii revoltat, determinat să muți munții, când cineva drag ție dispare într-o clipită din cauza unui inconștient. Dar al cui produs e inconștientul? Pe de o parte, al pasivității statului, iar pe de altă parte al educației maladive oferite de unii părinți care devin, inconștient, călăii propriilor odrasle. Poate vă mai amintiți stenograma convorbirii dintre tânărul drogat, care i-a ucis pe cei doi studenți și tatăl său, ce îl asigura că nimeni nu îi va lua permisul de conducere și că – i-auzi, ia! – polițistul care a îndrăznit să îl oprească îi va cere scuze. Asta îi insuflă un părinte inconștient copilului său: că poate conduce drogat și că cel ce trebuie să pună legea în aplicare e un servitor care îi va cere iertare beizadelei pentru că a încercat să își facă datoria. Un astfel de părinte e în mare măsură vinovat pentru anii pe care fiul său îi va petrece în închisoare, căci a cauționat și încurajat toți pașii care au dus la crimă. Nu poți aștepta sprijin doar de la niște autorități ale statului (oricum, incapabile să rânduiască lucrurile) atâta vreme cât educația de acasă e inexistentă. Nu e România singura țară în care consumul de droguri e o mare problemă, doar că e mult mai puțin pregătită decât alte state să țină cât de cât sub control această urgie socială. Vocile celor care au scandat duminică sunt sincere, merită toată admirația, dar numărul scăzut al celor veniți să protesteze față de fenomenul căruia mulți nu îi înțeleg proporțiile spune totul despre simțul civic românesc.