Ne duduie economia în urechi, suntem ăi mai eco friendly, dar otrăvim câinii la Troiță

Pentru mulți, instituția numită Poliția Animalelor nu înseamnă mare lucru, pentru că, probabil, considerându-se net superiori oricărei alte forme de viață, în viziunea celor ce bagatelizează rolul acestui for, existența necuvântătoarelor nu valorează nici cât o ceapă degerată. Din fericire, legislația prevede pedepse (inclusiv privarea de libertate) pentru cei ce maltratează sau ucid animalele. Se spune că gradul de civilizație, educația unui popor se poate determina și după felul în care acesta se raportează la animale. Teoretic, ar fi trebuit să depășim perioada în care lighioanele bipede aruncau cu bolovani după câinii comunitari, schingiuiau pisicile sau băteau caii. Legislația, acțiunile autorităților locale au mai îndreptat câte ceva prin noianul apucăturilor strâmbe, însă mai e de muncă. Din când în când, după vreo nenorocire precum cea din sectorul 6 al Capitalei, se inițiază acțiuni de capturare a maidanezilor, dar după puțină vreme bietele patrupede fără adăpost apar din nou pe domeniul public; nu din cuaza lor, ci a inconștienței omului, teoretic înzestrat cu rațiune. Ne place sau nu să recunoaștem, în România nu a existat o cultură a respectului pentru animale, aceste ființe fiind considerate mult timp o prezență incomodă. Spuneam că pe ici, pe colo, mentalitatea s-a mai primenit, atât la nivelul omului de rând cât și al autorităților publice locale. Totuși, episoade precum cel de la Șelimbăr, unde trei câini au murit în chinuri groaznice după ce au mâncat otravă lăsată pe un teren viran, nu pot decât să te îngrozească, să te facă să conștientizezi că trăiești într-o lume pe alocuri alienată. Despre prezența haitelor de câini comunitari din zona Troiței din Șelimbăr s-a vorbit de mai multă vreme, mai mulți locuitori din zonă și nu numai semnalând agresivitatea câinilor comunitari care atacau copii, bicicliști, în general pe oricine se plimba prin acolo. Poate că acele cutii cu mâncare otrăvită din care au mâncat câinii unui sibian au fost puse de vreun pățit pentru a stârpi haitele de câini maidanezi. E o metodă inumană prin care cineva a dorit să rezolve problema, iar câinii uciși de această neinspirată măsură ar trebui să împovăreze atât conștiința autorităților locale, cât și pe cea a celor ce au recurs la un astfel de gest (bineînțeles, dacă e ceva de împovărat). Pentru astfel de fapte se poate face inclusiv pușcărie, oricât de siguri și plini de ei s-ar considera cei ce nesocotesc viața unui animal. Faptul că la marginea unui oraș cu pretenții europene, pe teritoriul unei comune ce se vrea un etalon al dezvoltării se întâmplă astfel de lucruri, ne arată că imaginea pe care încearcă unii să o creeze cu ajutorul statisticilor și al laudelor de sine e una falsă, atâta vreme cât chestiuni fundamentale de comportament civilizat aduc în actualitate apucături specifice unor perioade cenușii. Ne lăudăm cu creștere economică, cu o rată scăzută a șomajului, cu investiții, cu transport verde, cu politici prietenoase cu mediul, dar nu suntem în stare să rezolvăm civilizat o problemă banală cum ar fi raportarea la niște animale a căror agresivitate e rezultatul acțiunilor omului atotstăpânitor.