„My name is England. Joe England”. Povestea „păsărarului” din Hosman care a dat insulele Fiji pe Valea Hârtibaciului

Să te cheme „England” și să fii pe jumătate scoțian este oarecum ironic, mai ales când călătorești în Regatul Scoției. Oamenii îți aruncă o privire mirată când te prezinți, spunându-le „Hi, I am England!”, adică „Bună, sunt Anglia!”

Joe England este jumătate britanic, jumătate scoțian și, de cinci ani, a devenit român cu „normă întreagă”. S-a stabilit pe Valea Hârtibaciului, la o aruncătură de băț de frumoasa biserică fortificată din Hosman, fiind unul dintre cei mai entuziaști biologi din județul Sibiu.

Pe pământ românesc a ajuns în vremea pandemiei de COVID-19, pe când lumea era întoarsă cu susul în jos. Venea taman din Fiji, unde a lucrat timp de trei ani: „Până în 2020, am fost manager de expediții pentru grupurile de elevi și studenți care veneau pe aceste insule pentru observarea naturii. Colectau date despre floră și faună, realizau diverse studii”.

Absolvent al Universității din Kent, Marea Britanie, Joe este specializat în conservarea vieții sălbatice. Asta l-a și adus în România: „În timpul carantinei de Covid am fost întrebat dacă vreau să lucrez pentru un proiect în Sighișoara. Era scurt, de doar trei luni. Atunci am descoperit România, cu oamenii ei, cu natura sa uimitoare. Pur și simplu, m-am îndrăgostit”.

Din județul vecin până pe Valea Hârtibaciului nu a fost nevoie decât de un pas: „În Hosman am venit la sugestia unui coleg din Sighișoara. Aici am întâlnit un grup de oameni care trăiesc după principii sustenabile, cu respect față de mediu. M-am integrat perfect, aici am rămas”, spune tânărul cu referire la comunitatea „Longo Mai”, formată din opt membri permanenți. Toți provin din diverse țări europene.

Pericolul ca „Valea verde” să devină o simplă amintire

Sunt multe șanse ca locuitorii Hosmanului să se mire de „străinii” din vecini care, într-un fel, fac exact ce făceau oamenii satelor de odinioară: consumă ce cultivă prin grădini, cresc găini pentru ouă și carne sau capre pentru lapte și brânză. „Desigur, cafeaua ne-o cumpărăm”, spune zâmbind Joe.

Și, cum era de așteptat, în discuție apar și lucruri mai puțin plăcute: „Asistăm la o scădere a biodiversității în Valea Hârtibaciului, generată de monoculturi sau de creșterea intensivă a vitelor. Sunt deja suprafețe foarte mari împrejmuite cu sârmă ghimpată, iar migrația naturală a animalelor sălbatice este afectată. Culturile nu sunt diversificate, întrucât se produc preponderent furaje. Din păcate, se merge pe o direcție greșită, așa cum am văzut-o în multe țări ale Europei”.

Joe este unul dintre susținătorii unui demers amplu, intitulat „Peisaj deschis”, care atrage atenția autorităților asupra pericolului ca „Valea verde”, așa cum era cunoscută drept întreaga Vale a Hârtibaciului, să devină doar o simplă amintire.

De altfel, în cercetările sale, biologul britanic a făcut un inventar al păsărilor care trăiesc în județul Sibiu: „Până în prezent am identificat 202 specii și sunt convins că mai am încă de lucru la acea listă. Speciile de apă sunt des întâlnite pe Olt, pe segmentul Arpașu – Avrig – Racovița, în timp ce de-a lungul văilor se formează numeroase culoare de migrație a păsărilor călătoare. Aici, pe Valea Hârtibaciului, există numeroase specii care preferă zonele colinare și pădurile, între care se află și trei specii de sfrâncioc. Prezența acestora este un semn că avem un echilibru natural sănătos în zonă și noi suntem datori să-l menținem așa”.

„Sibienii sunt frumoși așa cum sunt”

Joe a devenit ghid „wildlife” pentru copiii din satele învecinate. Voluntar, le vorbește despre floră și faună, despre cât de important este ca oamenii să înțeleagă și să respecte rolul fiecărei plante, insecte sau animal în ceea ce numim ecosistem funcțional. Despre cum un gest mic poate avea consecințe mari.

„Mai vin și grupuri de turiști, majoritatea străini. Am înțeles ceva: oamenii nu vin în județul Sibiu pentru păsări sau fluturi, ci pentru un mix dat de tradiții, mâncare, istorie, religie sau muzică. La toate acestea se adaugă oamenii, care trebuie să fie cât mai autentici. Sibienii sunt frumoși așa cum sunt, nu trebuie să pară altceva”.

În ochii lui Joe apare o strălucire de fiecare dată când vorbește despre sibieni sau Valea Hârtibaciului. Aici și-a găsit casa, dar și un imens spațiu de învățare și cercetare rămas necunoscut multora dintre noi.