Miroase a fum, a moarte și a ipocrizie

Oricărui om care fuge din calea războiului trebuie să i se întindă o mână de ajutor, indiferent de țara din care provine. Solidaritatea pură se manifestă în general la nivelul omului de rând care-și pune la dispoziție casa, frigiderul, economiile pentru a-i ajuta pe cei ce încearcă să scape de zone în care viața le e pusă în pericol și unde ar putea fi persecutați pentru vinovății scornite. Când vine vorba însă despre solidaritatea manifestată la nivel înalt, ne place sau nu, lucrurile au un iz de interes. Într-o acțiune pusă pe repede-înainte unii lideri ai Uniunii Europene s-au grăbit să propună cooptarea Ucrainei în marea familie europeană, încercând prin această mutare să bifeze unele avantaje de imagine, dar, și mai important, multiple beneficii de ordin material. Ceea ce ignoră însă cei ce vor să vâre grabnic Ucraina în UE este că oamenii din această țară au un anumit bagaj cultural, comportamental, modelat de împrejurări și un parcurs ce nu au ținut neapărat de voința lor. E admirabilă și demnă de tot respectul dârzenia ucrainenilor, lăudabil patriotismul lor, dar trebuie să recunoaștem că o deschidere a granițelor către vestul continentului ar putea avea unele consecințe economico-sociale în rândul unor state cu ”vino-încoa” precum Germania, Franța, Spania sau Austria. Ucraina poate fi sprijinită de UE, iar aderarea efectivă s-ar putea realiza gradual după o aclimatizare tradusă prin familiarizarea ucrainenilor cu valorile și regulile europene. Deschidera frontierelor pentru cei din Ucraina și Republica Moldova ar însemna câteva milioane de oameni ce s-ar opri în Germania și alte trei – patru state europene. Una e să ajuți refugiații în virtutea simțămintelor umane și alta e să faci mutări cu efecte majore sub umbrela unei solidarități. Una e să postezi pe o rețea de socializare mesaje de solidaritate și alta e să gestionezi situații delicate generate de migrații masive. Din nefericire, drama unor oameni nevinovați e exploatată de strategii care găsesc oportunități pe timp de război pentru a regla conturi sau a pune în practică planuri ce țintesc accesul la resurse (Ucraina e o țară care dispune de resurse, așa că e atractivă pentru marile puteri). Dincolo de interesele meschine stau suferința oamenilor, destinele frânte și deznădejdea. Avem un tablou general: în partea de jos vedem o mulțime de oameni care-și manifestă solidaritatea și empatia unii față de ceilalți, acționând în virtutea unor sentimente firești, de umanitate. Deasupra acestei întinderi de credință în umanitate vedem figuri încrâncenate și mâini frecate într-un gest de întâmpinare a câștigului revărsând șuvoaie de indiferență asupra crezului celor în care mai palpită sufletul. Brusc, foarte mulți au descoperit Ucraina și s-au îndrăgostit de ea, cu toate că în urmă cu două săptămâni o asociau cu traficul de arme și țigări, cu infracțiuni comise cu violență de rackeți într-o nedreaptă generalizare. Pe lângă mirosul greu de fum și moarte simți și un damf puternic de ipocrizie.