Mii de ore petrecute în spital, nopți în sala de operație, pacienți salvați, dar și cazuri în fața cărora medicina și-a arătat limitele. Pentru prof. univ. dr. Ciprian Tănăsescu, medic primar chirurgie generală la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, chirurgia a însemnat o viață construită în jurul unei profesii care cere timp, sacrificii și capacitatea de a lua decizii atunci când de ele poate depinde viața unui om. Dincolo de halatul alb se află însă tatăl a trei fete, soțul și omul care spune că își găsește liniștea doar în familie.
Drumul său spre medicină nu a fost, la început, unul evident. În adolescență își dorea să devină inginer electronist. Medicina exista însă deja în familie: bunicul său a fost medic ginecolog și, pentru o perioadă, comandant al Spitalului Militar din Sibiu, iar bunica a fost medic de familie și pediatru. Mama a fost cea care i-a îndreptat atenția spre această profesie.
Momentul decisiv a venit în anul III de facultate, când a intrat pentru prima dată într-o sală de operație alături de academicianul prof. dr. Zeno Popovici.
„Mi-am dat seama că sunt făcut pentru chirurgie și de atunci nu a mai existat altă variantă pentru mine”, povestește medicul.
Anii de pregătire au însemnat examene dificile, stagii practice și perioade în care învăța de dimineața devreme până după miezul nopții. Apoi au venit gărzile și responsabilitatea din sala de operație.
Un moment pe care nu l-a uitat este prima apendicectomie efectuată ca operator principal. Era rezident în anul I când profesorul Zeno Popovici i-a făcut semn să schimbe locurile: profesorul devenea ajutor, iar tânărul rezident urma să opereze.
„Mi-a dat încredere în mine și am dus intervenția fără probleme până la capăt”, își amintește Ciprian Tănăsescu.
Printre cazurile care i-au marcat cariera se află cel al unei tinere victime a unui accident rutier. Un buștean transportat de o căruță a pătruns prin parbriz și i-a străpuns toracele, plămânul, diafragma și ficatul.
Ciprian Tănăsescu era atunci un tânăr medic specialist și avea alături doar un rezident de anul I.
Femeia era conștientă și îi cerea să o salveze. Au urmat șase ore de operație. Intervenția a reușit, iar pacienta a plecat ulterior acasă sănătoasă. Medicul spune că acel caz i-a dat încrederea că poate face față celor mai dificile situații.
Nu toate poveștile dintr-o secție de chirurgie au însă un astfel de final.
„Chirurgia are limite… nu poți salva toate cazurile. E greu să treci peste un eșec, mai ales când acesta este o viață de om”, spune medicul. Pentru el, puterea de a continua vine din convingerea că a făcut tot ceea ce era omenește posibil pentru pacient.
În spatele unei cariere medicale sunt și lucruri despre care se vorbește mai puțin. Pentru Ciprian Tănăsescu, sacrificiul cel mai mare a fost timpul.
Ani de studiu, nopți dormite în spital, concedii pierdute și, mai ales, ore pe care nu le-a petrecut alături de familie.
„Din păcate, de multe ori am sacrificat timpul cu familia pentru chirurgie și asta nu a fost întotdeauna cel mai bun lucru”, mărturisește medicul.
După o carieră în care a format numeroși rezidenți, Ciprian Tănăsescu spune că succesul înseamnă astăzi și generația care vine din urmă. O parte dintre medicii pe care i-a pregătit profesează acum în Sibiu, în alte centre din țară sau în străinătate.
Chirurgul atrage însă atenția asupra unui fenomen îngrijorător: interesul tinerilor pentru specialitate ar fi în scădere. Potrivit acestuia, dintr-o medie de opt locuri scoase anual la rezidențiat pentru Sibiu se ocupă două, iar dintre acestea, spune medicul, unul dintre rezidenți ajunge să renunțe.
Ovidiu BOICA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Nekta Ioana DEDU
Vlad IGNAT
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Răzvan NEGRU
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
În loc de vieți salvate , mai corect ar fi să se spună morți amânate.