Medic? Stetoscop? Bisturiu? Nu, dosar cu șină

Cine crede că dosarul cu șină a dispărut din biroul și din mentalitatea funcționărimii românești, nu a înțeles mare lucru din mecanismul statului. Poate că acel obiect în a cărui cârcă se aruncau nemulțumirile legate de birocrație nu se mai regăsește în multe birouri din instituțiile publice, dar el a rămas probabil pentru vecie în sufletul aparatului de stat. Nu vom scăpa niciodată de ceea ce înseamnă dosarul cu șină la nivel de birocrație, bulibășeală instituțională și entuziasmul cu care se complică lucrurile.

Două mari și problematice sectoare publice, Educația și Sănătatea, horcăie sub cizma ideii dosarului cu șină. Repet, chiar dacă obiectul acela din carton și metal a dispărut, a lăsat în urmă osatura unei birocrații exasperante. Medicii din spitalele românești trebuie să facă și pe contabilii, să completeze o droaie de hârțoage, să adapteze n fișe la cerințe aberante pentru decontarea serviciilor medicale, mă rog, investesc timp și energie pentru a da tainul unei birocrații ce afectează simțitor principala lor menire, aceea de a vindeca oameni. Pacientul devine un număr plimbat pe tot felul de formulare inepte, se transformă în parte dintr-o statistică inutilă și, nu în ultimul rând, este un mijloc de subzistență pentru sistem. Cât de vindecat în realitate sau traumatizat pleacă din spital, nici nu contează; important e ca etapa de completat hârțoage să fie încheiată cu succes. Nu cumva acest sistem (bolnav) așa-zis de Sănătate ar trebui să-i lase pe medici să facă strict ceea ce au învățat, adică să trateze oameni?

Transformarea lor în funcționari îngropați în hârtii, în contabili nu e doar o dovadă de cinism, ci și de iresponsabilitate a sistemului. Observația e valabilă și pentru cei ce lucrează în învățământ, un alt sector în care cei ce ar trebui să se ocupe de educația elevilor sunt transformați în scribălăi ce umplu o droaie de hârțoage cu date de tot felul, de cele mai multe ori activitatea aceasta fiind una sterilă.

Statul român suferă de boala controlului absolut, de dorința suicidală de complicare a oricărui demers firesc. Cei ce au -teoretic- menirea de a vindeca, de a forma sunt asfixiați de ideile aberante ale colecționarilor de fișe, rapoarte și dări de seamă ce amintesc taman de vremurile dosarului cu șină.