(I)mobilitaea urbană a Sibiului. Ce mi-e cu mașina, ce mi-e pe jos?

Venind ieri din zona de Vest a orașului, am uitat de podul închis, am ratat ruta ocolitoare de pe Bielz, așa că a trebuit să urmez altă variantă, care m-a scos la Piața Cibin, de acolo încercând să ajung în celălalt capăt al orașului, pe Bulevardul Vasile Milea. Din Turnișor până aici, târându-ne prin coloane, am făcut fix 40 de minute. Tot atât ar fi durat și parcurgerea distanței pe jos, probabil cu mai puțini nervi. M-am întrebat cum s-ar descurca pe străduțele acelea cineva care nu e din Sibiu și poate nu are la îndemână o aplicație care să-l scoată din labirint. M-am mai întrebat dacă o fi chiar atât de greu ca atunci când închizi o porțiune de drum intens circulată să semnalizezi rutele ocolitoare. Cei care citesc ziarele și cunosc bine orașul nu au probleme, dar ce te faci cu restul? Cozile interminabile formate pe străzile din oraș (și nu vorbim de vreo oră de vârf) sunt, într-adevăr, în bună parte, rezultatul creșterii numărului de autoturisme din Sibiu. Dar mai e ceva: configurarea sensurilor de circulație de multe ori anapoda e un factor ce îngreunează traficul din oraș. Instituirea regimului de circulație pe ambele sensuri, măcar pe perioada lucrărilor, ar putea aerisi puțin traficul, dar asta ar însemna ca cineva să aibă un interes în acest sens. Străzile pe care s-a stabilit sens unic aiurea sunt o piatră de moară pentru traficul sibian, iar un exemplu elocvent în această privință este Calea Dumbrăvii. Am mai spus-o, sibienii au făcut petiții peste petiții, artera e suficient de lată pentru a suporta sens dublu, dar când ideile sunt puține și pe deasupra fixe e cam greu să se urnească ceva către eficiență. Strada are acum trotuare late, pistă pentru bicicliști (mai e una în apropiere, în Parcul Sub Arini, dar ce contează?), zone pentru parcat mașini, dar rămâne cu sens unic pentru că ar fi fost păcat să nu se mențină traficul bulibășit în zonă. Mai știi? O fi și asta o politică subtilă prin care se urmărește determinarea sibienilor să treacă la mersul pe jos sau pe bicicletă. Cele 40 de minute petrecute ieri în trafic pentru a străbate un drum pe care îl parcurgi în același timp și pe jos, m-au făcut să înțeleg mai bine că în materie de mobilitate urbană lucrurile sunt țintuite încă într-o imobilitate pe care proiectele stufoase, fluturate în consultări publice, nu le pot rezolva.