Vă mai amintiţi de băiatul acela în uniformă, student militar, care era sarea şi piperul protestelor "Jos Băse" din 2012? Mai ştiţi ce faimos şi adulat era de "massele populare" care nu mai pridideau cu ieşitul în stradă? Nu prea, nu? No, asta e. Era demult, acum peste 10 ani, iar acum nu mai e atunci şi invers. Pentru că celebritatea, chiar şi când e folositoare atât persoanei cât şi celor din spatele persoanei cât şi cauzei în general, e trecătoare. Mai ales când e vorba de chestii politice. Dar e interesant cum apar, în momente de tulburări din astea, justificate sau aranjate pentru a impune ceva, nume şi oameni despre care, după aia, ori nu mai auzi nimic, ori au dispărut în anonimat. Ori sunt tot acolo sar le-a pierit toată inspiraţia aia revoluţionară cu care rupeau tot. Adică, mă-nţelegi, erau necunoscuţi, nimeni nu ştia de ei decât în cel mult bule specifice, au apărut aşa de aproape-nicăieri, poc, în plină scenă deschisă şi lumină a reflectoarelor, au devenit citaţi, au fost exemple mobilizatoare, s-aus cris ştiri despre ei, i-a postat boboru maic eva ca pe icoanele acelea cu "like ca să-ţi aducă noroc", au fost ridicaţi unii chiar la funcţia şi gradul de idoli incontestabili apoi, după ce febra şi furia luptei pentru-contra a trecut şi scopul care tot timpul a scuzat mijlocaele şli chiar oamenii, a fost atins şi chiar depăşit precum sarcinile de plan cincinal în România socialistă, puf, au dispărut. Ui'aşa. Unii într-o semi-celebritate care, din când în când, mai emană căte o opinie, dar nu la modul Stahanovist, alţii într-un semianonimat public, adică există dar s-au cuminţit ca prin magie.  Alţii mai luptă ca în vremurile bune dar paradoxal, sunt ignoraţi complet, deşi nici "problema" nu a dispărut, nici idealul nu s-a împlinit, alţii, puţini şi aleşi, au "evoluat" social aşa de superb încât nu îi mai preocupă preocupările acelea romantice cu "hai fraţilor să" pentru că scopul lor eprsonal a fost atuns şi o duc bine mersi că şi-au primit recompensa (funcţii, abonamente la aprobat proiecte, contracte, colaborări şmechere, toate aşa, "de familie")  iar alţii au rămas celebri, dar în meseria lor aia "tradiţionalp", nu cea revoluţionară. 
 
Ce mai face profesorul deranjat de icoanele din sălile de clasă? Mai ştie cineva ceva despre bloggeriţa care i-a făcut praf pe popi în timpul protestelor de la Colectiv? Dar de luptătorii "seculari" anticreştinism ca Remus Cernea, cei de la OFCR sau ASUR? "Preotul ateu" cel cu "Spovedania unui preot ateu" nu s-a mai updatat cu altceva? Oana Pellea ne mai spune cum e cu referendumul "lui Dragnea"? Ce mai face Florin Bădiţă, cel de la Corupţia Ucide? S-a gătat corpuţiua, nu mai ucide? Aş întreba despre Domnul Rareş de la Realitatea, dar ştim toţi că este OK, dar nu mai ştiu nimic despre alte superstaruri jurnalistice ale REZIST-ului: Mălin Bot şi cel mai reţinut de jandarmerie jurnalist austriac. Ce mai fac, sunt bine? Mai luptă contra Ciumei Roşii? Dar domnul Rebeghiuc? E mulţumit, gata? Mai cumpărăm Cuminţenia, mai stăm în stradă? Mircea Cărtărescu? E totul OK, s-a rezolvat cu România? Băiatul acela rezist din Teleorman, na că-mi scapă, a da, Dide, care punea lasere? Marian "Ceauşescu" mai face poze cu Iohannis? Băiatul cu barbă de la Văvedem Sibiu care urla la numaiştiu cine din PSD, parcă Codrin Ştefănescu, "ai mâinile pline de sângeee!!"? Cum o mai duce? Dar cel care a chirăit "Ce ai băăă cu Iohannis?" în acelaşi context? A, stai că deviem. Mu mai ştiu nimic de soarta poeţilor din Antologia Rezist. Despre Cartianu. Despre cel cu plăcuţele suedeze? Of, unde-sm pumalele unde-s sarmalele, caii şi damele? Nici măcar cafeneaua aia unde mergeau la cafeaua de după nu mai e.  
Dar de cei mai citaţi din pandemie mai ştiţi ceva? Nu pomenesc aici de Arafat, Iohannis, Orban, Rafila, nici chiar de Gheorghiţă. Despre ei ştim şi prea ştim (şi la ce ne ajută că ştim, vorba celor de la "Ştirile de sămbăta asta"). Dar să ne amintim de expertul în Sfânta Împărtăşanie şi "nocivitatea" ei, Traian Berbeceanu, pe atunci prefect al Bucureştiului? Responsabilii şi experţii cu apocalipsele medicale, sunt şi ei mulţam fain, nu? Jurma, Streinu-Cercel, Beatrice Mahler? Medicul sibian de familie caere se lua de noi că din cauza noastră? Medicul tot de la Sibiu care mărturisea despre cum ăla, cu ulltima respiraţie a vieţii recunoştea că s-a fake vaccinat şi că vai ce regretă asta?
Tudor Chirilă mai dă de pământ cu clasa politică? Mai are motive de ieşit în stradă? Marius Manole şi Medeea Marinescu ne mai trimit la vot ca să scăpăm de? Şi lista poate continua cât o teză de doctorat, doar cu nume care la un moment dat erau pe prima pagină, pentru care fanii şi fanaticii muşcau în carne vie ca virgulă căpuşa, pentru care ultraşii rupeau cămaşa de pe ei de drag şi simpatie. Ce-i mâna pe ei în luptă? Ştim. Ce nu-i mai mână? Iar ştim. De ce, iar ştim. Dar vreau să văd dacă vă prindeţi şi voi.