Habar n-aveați de ce v-ați cumpărat un telefon la mâna a doua

Nimic de zis, am trăit în ultimele două decenii și jumătate o mulțime de transformări, am trecut de la telefonul cu disc la cel cu butoane, apoi la mobilul cu taste și ulterior la smartphone, dar ceea ce încearcă unii să ne îndese în minte acum, depășește limita unor pași firești ai progresului, semănând mai degrabă cu un amplu proces de tâmpire. În fiecare zi ne împresoară cohorte de ”specialiști” în orice, care ne învață cum trebuie să mâncăm, să respirăm, să umblăm, să economisim, cu totul și cu totul altfel decât știam. Zilele trecute am auzit la radio un ins care -cică- dezvoltase un proiect (mai nou toată lumea inițiază proiecte, chiar dacă vorbim despre demersuri banale) prin care promova achiziția de telefoane mobile recondiționate. Motivele pentru care cineva își cumpără un telefon mobil la mâna a doua sunt, în primul rând, de natură financiară. Vrei un telefon performant, dar nu ești dispus să plătești pentru el un purcoi de bani, gândindu-te că peste câteva luni apare ”vlăstarul” unei generații noi, așa că te orientezi către unul puțin folosit, dar la jumătate de preț. Cam așa gândește cineva care își cumpără un astfel de obiect folosit. Ei bine, tipul care scremuse un proiect ne spunea că, în primul rând, achiziția unui telefon la mâna a doua înseamnă protejarea mediului, căci nu se vor mai consuma tot felul de materiale pentru fabricarea unui dispozitiv nou, nu se va mai polua aerul cu transportul de la fabrică în depozit și de acolo la magazine, vor scădea emisiile de carbon șamd. Oameni buni, ne întrebăm ce fumează băieții ăștia, ce beau înainte de a rosti enormitățile pomenite. Te pomenești că un adolescent sau un tânăr cu venituri modeste își cumpără un telefon mobil recondiționat pentru că vrea să protejeze mediul. Sanchi! Își cumpără un telefon mobil la mâna a doua pentru că nu are destui bani sau nu vrea să investească mult în respectivul dispozitiv. Găselnița asta cu duhoare de tâmpenie cronică pe care ne-o vâră sub nas toți cei ce rumegă iluzia salvării planetei a devenit o tactică șmecherească de promovare a unor afaceri profitabile pentru ipocriții deghizați în ecologiști pur – sânge. Dacă toți și-ar cumpăra lucruri la mâna a doua, probabil că producția ar scădea simțitor și o mulțime de oameni nu ar avea unde să mai lucreze, deci nu ar putea să își asigure traiul de zi cu zi. Dar ăsta e un amănunt nesemnificativ pentru șnapanii care emană povești amăgitoare despre salvarea mediului, ”uitând” să pomenească ceva despre consecințele dezastruoase ale politicilor promovate. Se întoarce lumea cu dosul în sus, dar și asta face parte din tendințe, pardon, din trend.