GPL-ul, Ordonanța 13, revolta și muțenia

Nici n-apucară astrologii și numerologii să-și termine previziunile referitoare la tensiunile sociale ale lumii din 2022, că în Kazahstan s-a și declanșat urgia. Pentru că prețul GPL, combustibil folosit de locuitorii acestei țări la încălzirea locuințelor și alimentarea mașinilor s-a scumpit de două-trei ori, oamenii au ieșit în stradă și au făcut prăpăd. Au ocupat mai multe instituții ale statului și au pornit un război cu cei care, consideră ei, sunt responsabili de această situație extremă. Fără a fi un susținător al manifestațiilor violente, considerând că protestul democratic pașnic poate rezolva lucrurile, dacă e unul de proporții, am făcut o comparație între atitudinea celor din Kazahstan și cea a românilor. La noi, benzina și motorina s-au scumpit cu aproximativ 35% față de luna aprilie a anului 2020, facturile la gaz sunt duble sau triple față de aceeași perioadă a anului trecut, alimentele de bază devin un lux, dar nimeni nu are nicio reacție. Știu, a pune mâna pe par nu e o soluție, nu își dorește nimeni să se ajungă la manifestații haotice, dar dacă în ianuarie 2017 ordonanța lui Iordache a putut fi întoarsă din drum după proteste masive pașnice, poate că și în cazul creșterilor amețitoare înregistrate la prețul energiei s-ar fi putut ajunge mai devreme la oarece plafonări. Dacă în aceeași lună ianuarie a anului 2017 în București protestau zeci de mii de oameni, azi, când în Capitală căldura și apa caldă se livrează cu țârâita, iar șobolanii colcăie printre gunoaiele de pe stradă, nimeni nu pare să fie deranjat într-atât încât să-și strige păsul în piața publică. Pesemne, le place să stea în frig, să se spele cu apă rece și să facă slalom printre cloțani. Fără îndoială, în Kazahstan e o altă situație decât în România, există alte mentalități, un alt tip de simț civic (mă rog, la noi el lipsește cu desăvârșire), comparativ cu statele din UE, dar ca manifestare a nemulțumirii e un exemplu de organism social viu. Repet: violența e inacceptabilă, nu e o rezolvare, dar protestele consistente, desfășurate pașnic, pot fi un semn de viață al societății care nu acceptă să se lase călcată în picioare de incompetența sau, mai rău,  lichelismul unor conducători. Dacă în Kazahstan forțele statului nu ar fi răspuns violent la protestele inițiale, cu siguranță nu s-ar fi ajuns la măcelul în care a degenerat revolta. Dincolo de imaginile tulburătoare de acolo trebuie să ne gândim la un singur lucru: când în Kazahstan prețul agentului termic și al combustibilului s-a dublat, oamenii au ieșit în stradă, când la noi s-a întâmplat același lucru, oamenii au bălmăjit ceva în barbă, au plătit și și-au făcut inimă rea, baricadați în case. Restul e vorbărie goală.