Fotogalerie | Muzeul ca o mașină: revizia anuală din spatele ușilor închise ale Muzeului Brukenthal

Pe 12 ianuarie, contul de Facebook al Muzeului Național Brukenthal anunța că Palatul baronului din Piața Mare va fi închis timp de trei săptămâni, pentru lucrări de „curățenie și conservare”. Reporterii Tribuna au fost în spatele ușilor închise ale muzeului și au documentat ce înseamnă, concret, această perioadă: zeci de specialiști, sute de ore de muncă migăloasă și mii de obiecte de patrimoniu, verificate atent și curățate.

Pentru acest tur privilegiat, l-am avut ghid pe Dorin Barbu, șeful Secției de Conservare și Restaurare a Muzeului Brukenthal. Coordonează o echipă de 18 restauratori și patru conservatori care au ca obiectiv, în aceste zile, verificarea amănunțită a tuturor exponatelor din muzeu, evaluarea stării lor și conservarea întregului patrimoniu expus aici.

„ITP-ul” muzeului

„Asemenea unei mașini, muzeul, are nevoie de o <revizie tehnică periodică>. În aceste zile din ianuarie, când e mai liber, schimbăm filtrele sistemelor de umidificare din muzeu, becurile și bateriile, reparăm parchetul, vopsim ce trebuie vopsit. Mai folosim această perioadă astfel încât experții noștri, în funcție de specializarea lor, să aibă timpul necesar evaluării fiecărei piese. Desfacem vitrinele, analizăm starea pieselor, le curățăm cu grijă, ne asigurăm că mai pot fi expuse încă un an și apoi trecem la următoarea”, ne povestește acesta.

Deși muzeul este igienizat săptămânal de o firmă specializată în astfel de servicii, aceste lucrări ale experților muzeali sunt necesare cu regularitate, fiind singurii care au voie să atingă obiectele de artă. „De desprăfuirea tablourilor și a pieselor de patrimoniu ne ocupăm noi, experții conservatori, periodic. Iar pentru exponatele din vitrine intervenim o dată pe an, în această perioadă. Firma de curățenie cu care avem contract se ocupă de praful de pe podea, pereți și tavan, dar nu au voie să atingă exponatele”, explică Dorin Barbu.

Munca „invizibilă” a conservatorilor

Vitrinele de siguranță în care sunt expuse unele obiecte de patrimoniu, deși concepute ca spații ermetice, nu sunt complet izolate de mediul exterior. Sunt prevăzute cu guri de aerisire și într-un an de zile, praful pătrunde și acolo, ne spune șeful serviciului de conservare. „Acum dezarmăm vitrinele, piesele de patrimoniu sunt scoase pe rând, evaluate față-verso, de experții noștri, desprăfuite cu instrumente speciale, specifice lucrărilor de conservare, șterse cu grijă, iar vitrina este aspirată. Abia apoi exponatul este pus la loc.” Este o muncă repetitivă, de migală, pe care publicul nostru nu o vede, dar este esențială bunei-funcționări a muzeului.”

Munca experților nu se limitează la tablouri și vitrine, în aceste săptămâni. Specialiștii restauratori de la ceramică și sticlă au ca misiune desprăfuirea și curățarea sobelor și a tuturor candelabrelor din Palatul Brukenthal. „Fiind din cristal, până și urma unei muște se vede. Așa că, deși sunt desprăfuite periodic, interiorul candelabrelor este greu accesibil. Drept urmare, o dată pe an, colegul meu ceramist le dă jos pe toate, le demontează bucată cu bucată, le curăță cu grijă, iar mai apoi le montează exact așa cum le-a lăsat baronul Brukenthal”, spune șeful serviciului.

Feronerii de sute de ani…

Restauratorii de metal au, la rândul lor, un traseu bine stabilit pentru astăzi: toate clanțele palatului trebuie montate, după ce au fost lustruite. „ Clanțele și încuietorile sunt șterse și dezinfectate periodic, dar metalul oxidează în timp. Așa că folosim acest timp din ianuarie și cu ajutorul substanțelor și tehnicilor specifice de restaurare a metalului, le redăm strălucirea. Fiind vechi de sute de ani, se mai rupe un arc, se mai slăbește un șurub, așa că avem nevoie de ceva timp să le evaluăm și recondiționăm pe fiecare în parte. Apoi mai e partea de argintărie, numismatică, armele baronului, obiectele de artă decorativă, ceasurile și pendulele. Toate au nevoie de atenția conservatorilor, în aceste trei săptămâni.” explică Dorin Barbu.

La fel de migăloasă este și munca celor de care se ocupă de conservarea textilelor. Această perioadă le permite specialiștilor să identifice degradări ale țesăturilor care nu sunt vizibile în ritmul obișnuit de lucru și să prioritizeze piesele ce necesită restaurare în lunile următoare. De la rochii și scaune tapițate până la tapetul de pe pereți, toate vor trece prin mâinile lor atente. Pe măsură ce evaluează starea pieselor expuse, experții de la această secție a muzeului aspiră toate suprafețele cu un aparat special, cu putere redusă, astfel încât țesăturile vechi de sute de ani să nu fie afectate. „Toate textilele sunt curățate și desprăfuite cu cea mai mare atenție, fiind atât de vechi și delicate. Nu le putem spăla ca cele pe care le avem acasă așa că experții noștri, după ce le aspiră, intervin punctual cu pensule sau tampoane de tifon curate, pentru o ștergere de suprafață, ne mai explică Dorin Barbu.

Electricienii, ultimii care intră în palat, înainte de redeschidere

Potrivit coordonatorului, intervențiile din aceste zile ale experților de la Brukenthal nu se limitează doar la conservarea patrimoniului mobil al muzeului. Acestea se extind și asupra patrimoniului imobil, precum parchetul, ușile sau obloanele de la geamurile Palatului-muzeu. Parchetul rămâne una dintre cele mai mari provocări, suprafața fiind foarte mare, iar cele trei săptămâni, uneori, insuficiente, pentru repararea acestuia. „Nu putem face aceste lucruri în una-două zile, cât e muzeul închis în mod normal”, subliniază șeful secției. „Fiind obiectiv de patrimoniu de clasa A, avem nevoie de aprobări chiar și dacă vrem să vopsim o ușă. Vă puteți da seama că o intervenție la parchetul de aici implică un circuit de avizare prealabilă destul de complex. De aceea, folosim restul anului pentru obținerea avizelor, iar acum intervenim, în limita celor trei săptămâni.”

Dorin Barbu, șeful Secției de Conservare și Restaurare a Muzeului Național Brukenthal

În paralel, este verificată și întreținută aparatura care menține microclimatul din muzeu. Se schimbă filtrele, se curăță aparatele și se înlocuiesc bateriile tuturor senzorilor de temperatură și umiditate. Ultimii experți care vor intra în muzeu, înainte de redeschiderea din 4 februarie, sunt electricienii. Aceștia vor avea misiunea de a schimba becurile arse și vor trebui să se asigure că toți senzorii sunt calibrați și funcționali, astfel încât toate piesele din Muzeul Brukenthal să poată fi expuse în cele mai bune condiții. „Săptămânal, avem cel puțin 10-12 becuri care se ard, așa că îi vom chema cu o zi-două înainte de a deschide. Pe lângă toate becurile din muzeu, mai sunt benzile LED din vitrinele exponatelor și celelalte componente electrice din muzeu, precum senzorii de căldură, de umiditate, de mișcare sau de securitate. Electricienii vin ultimii, după ce ne terminăm noi treaba”.

Totul gata, până la anu`

Toate aceste detalii sunt invizibile pentru vizitatorii muzeului, însă sunt elemente esențiale în procesul de conservare a patrimoniului pe care Muzeul Brukenthal le găzduiește. În liniștea specifică unui muzeu închis, restauratorii și conservatorii de aici muncesc fără pauze astfel încât fiecare detaliu al palatului să poată fi admirat în siguranță.

Pentru public, cele trei săptămâni de ianuarie în care Palatul Brukenthal rămâne închis par o pauză. Pentru specialiștii muzeului, ele sunt însă una dintre cele mai intense perioade ale anului. Astfel, redeschiderea Muzeului Brukenthal din 4 februarie nu marchează doar întoarcerea publicului în sălile de expoziție, ci și confirmarea faptului că patrimoniul pe care acești experți îl au în grijă este păstrat în cele mai bune condiții, pentru viitoarele generații de vizitatori.