Fiecare sibian cu pana lui

Sibienii din mai toate cartierele s-au obișnuit cu întreruperile de curent, mai ceva decât câinele cu lanțul. Expresia colocvială ”Ce pana mea!” capătă legitimitate în acest context și poate pătrunde în limbajul uzual pentru că, da, pana de curent devine o componentă obișnuită a vieții cotidiene. Dimineața, la prânz, seara, când ți-e lumea mai dragă, când ai pus rufe la spălat, vrei să calci, să te uiți la televizor, să tunzi iarba, hop, apare pana de curent. Bineînțeles, cu tot alaiul de înjurături și stricăciuni. Am simțit pe propria piele a bugetului ce înseamnă întreruperile repetate ale furnizării energiei electrice, plătind destul de mult pentru reparația unor electrocasnice ”prăjite” de interminabilele avarii. Am început să scormonim printre vechituri după lampa cu gaz, pentru că vremurile au prostul obicei de a se repeta.  Înainte de 1989 se făcea economie, acum rețeaua de distribuție, copleșită de volumul mare de aparatură, își arată limitele. Echipele de intervenție de la Electrica fac și ele ce pot: angajații încearcă să remedieze în timp cât mai scurt defecțiunile, însă nu pot face minuni în fața unei infrastructuri depășite. Și uite așa, după sintagma ”Nicio masă fără pește!”, am ajuns la ”Nicio zi fără o pană de curent!”. Diferența e aceea că, mâncând pește te hrăneai, creșteai nivelul de fosfor din organism. Pana de curent nu îți aduce decât neplăceri, de la disconfortul de moment, până la daune materiale palpabile. E clar, infrastructura de distribuție a energiei electrice în România e depășită. Modernizarea ei înseamnă costuri mari și mult timp, resurse pe care distribuitorul nu credem că le are. Ei bine, în acest context de netăgăduit, unii bezmetici ne îndeamnă să trecem la mașini electrice, la plite alimentate la curent, la încălzirea locuințelor cu aparatură ce funcționează tot vârâtă în priză. Să ne închipuim că toate cele 60.000 de mașini din Sibiu ar fi electrice (așa cum vor niște inconștienți să se întâmple din 2035 încolo), că toate plitele ar funcționa cu energie electrică, la fel și instalațiile de încălzire. Dacă acum rețeaua face cu greu față consumului, vă dați seama unde am ajunge dând curs îndemnurilor despre care vorbeam? E o fractură logică în tot acest demers ipocrit, pe care o vede orice om înzestrat cu o minimă rațiune. E bine ca atunci când decizi să schimbi ceva, să gândești pe termen mediu și lung, nu doar pentru următoarea zi. Într-un exercițiu de imaginație ar trebui să creionăm tabloul efectelor pe care astfel de schimbări le-ar putea avea asupra noastră, în condițiile în care ni se spune că energia electrică va fi tot mai scumpă, iar resursele limitate. Da, știm, există energie verde, însă până la ea te mănâncă realitatea cenușie. Ar trebui să ne intereseze ce se poate întâmpla în următorii ani, nu ceea ce s-ar putea petrece peste 2-3 decenii.