Se putea? Păi nu se putea, că n-am fi fost noi dacă era altfel. Maeștri emeriți ai aruncatului cu mucozități în ventilator, unii dintre politicienii noștri au reușit, și în acest an, să transforme Ziua Națională într-un circ, căruia nu-i putem spune ieftin, căci personajele cu pricina costă foarte mult bugetul statului. De la ședința solemnă din Parlamentul României, poluată fonic de urletele senatoarei Șoșoacă, până la tânguielile unor lideri politici care jeleau amarnic pentru că nu au fost invitați la ceremoniile de 1 Decembrie, o parte din clasa politică a făcut tot ce a putut pentru a ne convinge că boala asta nu are leac. Au fost politicieni care nu s-au tăvălit pe jos zbierând ca din gură de șarpe, nu au lăcrimat teatral, dar ne-au chinuit cu niște discursuri rostite în limba de lemn, așa cum ne siluia, pe vremuri, nea Nelu când se căznea să grăiască în engleză. Au băgat capul în poză și unii dintre artiștii de o vară pe care îi recomandă mai degrabă tarifele practicate pentru prestații decât talentul și au rostit niște platitudini de ai fi zis că au secat toate izvoarele inspirației. Multă, foarte multă ipocrizie am putut vedea la cei ce au dorit să glăsuiască în public, la cei ce au bifat niște evenimente de ochii lumii, întorcându-se apoi la meschinăriile și ciorovăielile cele de toate zilele. În lumea de dincolo de aerul oficial, românii s-au bucurat cum au putut de salba de zile libere, petrecând după gusturi, chef și posibilități. Oricum, până și în vâltoarea parangheliilor câmpenești sau de incintă, puteai întrezări un grăunte mai sincer de patriotism decât în sforăitoarele discursuri pe care politicienii s-au simțit datori să le lase slobode să li se prelingă printre buze și dinții încleștați de atâta război. În foarte mulți dintre anii ce au trecut, vremea nu a fost deloc prietenoasă în 1 Decembrie, arătându-se ba mohorâtă, ba cețoasă, ba rece de-ți tăia pofta de iahnie și vin fiert împărțite prin piețe publice. O fi vrut să fie în ton cu starea de spirit a românilor. Doar prefăcătoria patrioților de serviciu, îmbrăcați în salopete de partid e zglobie, țopăitoare, însă cu toate astea, nu reușește să îi păcălească pe prea mulți. La peste 30 de aniversări ale Zilei Naționale pe 1 Decembrie, reușim să ne menținem departe de spiritul unității și, mai ales, de acea decență elementară, care ne-ar putea așeza în rândul țărilor ceva mai ferchezuite pe la apucături. La noi, scandalurile, orgoliile, meschinăria și ipocrizia sunt mereu în sărbătoare și nu se trag la un pui de somn nici măcar de Ziua Națională. Toți îmbătrânim, doar meltenismul rămâne tânăr și plin de vigoare.