Dureroasa reîntâlnire cu o găletușă de brânză

Am mai spus, nu țin socoteala prețurilor la centimă, nu calculez în procente scumpirile, dar, uneori, majorările prețurilor unor bunuri sunt atât de mari de nesimțite, încât le-ar putea sesiza și un amnezic. Mergând alaltăieri să cumpăr de-ale gurii, într-un magazin în care nu mai fusesem de vreun an și jumătate, am dat nas în nas cu un sortiment de brânză pe care obișnuiam să îl pun în coș. Îl știam de mic, vorba unui banc, de pe vremea când costa 12 lei. Țin minte prețul pentru că uitând mereu denumirea sortimentului, îl botezasem „brânză din aia la 12 lei”. Reîntâlnirea a fost răvășitoare. Trecuse timpul peste noi. Probabil că eu am câteva fire de păr alb în plus față de atunci, iar găletușa cu brânză mi s-a înfățișat cu un adaos de 16 lei. Dacă ar fi să o botez din nou, ar trebui să îi spun „brânză din aia cu 28 de lei”. Dar asta a fost săptămâna trecută, nu pot băga mâna în foc pentru prețul de săptămâna viitoare. Carevasăzică, într-un an și jumătate acel produs și-a dublat prețul și încă ceva. Probabil că majoritatea românilor au aproximativ aceleași salarii, unii mai mici decât atunci, alții poate puțin mai mari; în orice caz, veniturile lunare ale românului nu s-au dublat. Când auzi că inflația e de 15, 16 sau 17 la sută te cutremuri, însă realitatea e mult mai dureroasă, căci o groază de produse sunt de două-trei ori mai scumpe. Guvernanții le scot ochii pensionarilor cu 100 – 200 de lei, impun creșterea salariului minim, lansează niște pomeni electorale sub formă de vouchere de 50 de euro acordate o dată la două luni, dar facturile s-au dublat, cartofii devin un lux, mulți români își dau aproape toți banii pe mâncare. Să mai vorbim despre cât trebuie aceiași români să plătească pentru consultații medicale în sistem privat, întrucât la policlinicile publice sunt liste lungi de așteptare, iar boala nu are răbdare? Un pensionar cu un venit de 1500 de lei rămâne fără bani de pâine dacă într-o lună trebuie să meargă la un consult medical să își facă niște analize și să plătească o factură de 500 de lei la gaz. Ca să nu mai vorbim de cei care au credite și plătesc rate de două ori mai mari. Oricât ne-ar speria cifra așezată în dreptul termenului „inflație”, situația e mult mai gravă. Cu toate acestea, ni se dau asigurări de la BNR, de la Guvern, de la cei ce sondează economia la comandă, că ne îndreptăm spre mai bine, că inflația va scădea. O dată cu ea, paradoxal, scade și puterea noastră de cumpărare, scad speranțele că o vom duce mai bine.