Documente: Cum îi vâna securitatea pe sibienii care voiau să fugă din țară. Turnat, un tânăr a fost prins în vagonul unui marfar internațional

Adaugă ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te!

Fuga românilor peste hotare, în special în ultimii ani ai comunismului, a dat bătăi de cap teribile structurilor de Securitate, nevoite să își multiplice eforturile de descurajare și împiedicare a frontieriștilor. La Sibiu, județ frecventat de un număr considerabil de străini, deci cu vulnerabilități crescute de ˝ influență occidentală˝ , numărul cazurilor crescuse cu 48% în 1989 față de anul precedent – avea să recunoască Securitatea într-un raport înregistrat cu câteva zile înainte de Revoluție, pe 11 decembrie și publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

De-a lungul anilor, Securitatea inventase tot soiul de acțiuni prin care să cunoască, să combată sau să neutralizeze trecerile frauduloase ale frontierei de stat, denumite în diferite feluri: „EVAZIUNEA”, „VICTORIA”, „CRISTAL” etc. Sibiul raporta periodic stadiul acțiunilor, mai ales că unele se suprapuneau și peste alte misiuni. Bunăoară, un Raport cu privire la situația avertizărilor, atenționărilor și influențărilor pozitive, transmis primului secretar al Comitetului Județean Sibiu al Partidului Comunist Român pe 5 octombrie 1988 (adică lui Nicu Ceaușescu, cel care ocupa funcția de la finalul lui 1987), cuprindea și informații despre 13 intenții de trecere a frontierei, evident descurajate „cu sprijinul factorilor de răspundere ai organizațiilor socialiste și obștești”. Raportul mai cuprindea informații despre 8 cazuri de comentarii negative „la adresa orânduirii noastre socialiste” și alte 5 cazuri de legături cu elemente suspecte (adică cetățeni români sau străini care incitau la acțiuni… necorespunzătoare).

„În procesul avertizării și-au recunoscut vinovăția, poziția adoptată oferind garanția că măsurile noastre vor avea efectul scontat” – scria Securitatea din Sibiu către Nicu Ceaușescu.

Practic, atunci când avea informații, obținute „prin metode specifice”, de fapt turnătoriile unora, Securitatea îi lua deoparte pe împricinați și discuta cu ei. Pentru unii spaima întâlnirii cu securistul era suficientă pentru „efectul scontat”. Dar nu pentru toți!

CIOBANII LUAȚI LA OCHI

Mulți sibieni visau să ajungă în străinătate, să scape de regimul comunist din România și riscau totul pentru asta. Pusă în fața determinării lor, Securitatea își amplificase preocupările. Îi fila, evident, pe cei despre care avea informații certe că fuseseră implicați în trecut în astfel de activități (eventual condamnați și mai târziu eliberați), îi luase la ochi pe cei turnați de apropiați că ar avea intenții de fugă, pe cei cărora li se refuzase ieșirea din țară, pe cei care reveneau în România Socialista legal, după ce fugiseră ilegal, pe cei care frecventau fără motiv zonele de frontieră, ba chiar și pe cei care o făceau cu o justificare clară. Ciobanii sibieni sunt un exemplu din această ultimă categorie!

În 1989 acțiunea s-a numit „EVAZIUNEA”, iar în planul de măsuri de îmbunătățire a muncii elaborat de Securitatea din Sibiu ciobanii au un punct special dedicat.

„Identificarea tuturor ciobanilor din localitățile Tilișca, Săliște, Poiana Sibiului, Jina, Rășinari, Gura Râului și Orlat care în ultimii doi ani au fost plecați în zona de frontieră și sunt suspecți de acțiuni la frontieră” – scrie în Raportul Securității din Sibiu. Termenul până la care această măsură urma să fie dusă la îndeplinire era 30 ianuarie 1990…

FRONTIERIȘTII ULTIMULUI AN DE COMUNISM

În 1989, potrivit documentului prezentat de CNSAS, Securitatea din Sibiu inclusese „în preocupări” nu mai puțin de 90 de „elemente noi”, pe lângă cele de care se ocupau deja. Patru dintre aceste „elemente noi” aveau dosar de urmărire informativă, alții erau „doar” verificați și supravegheați informativ. Securitatea județeană se lăuda cu 1400 de date și informații obținute în 1989 pe subiect, iar pe baza lor reușise 182 de condamnări cu executarea la locul de muncă. Mai norocoși, 42 sibieni scăpaseră cu avertizare, 14 fuseseră atenționați și 31 influențați pozitiv.

Securitatea sibiană se angaja, însă, la mai mult, fiindcă tot cu mult crescuse și numărul de cazuri. Ajunseseră până și informatorii să-și dorească să fugă din țară!

„Mai grav este că unele surse din miliție și securitate, ori rude apropiate acestora, au fost reținute pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat” – scrie în Raportul din 1989. Fenomenul era greu stăpânit și la fel de grea era și monitorizarea. Au fost chiar și securiști sibieni sancționați, vina lor fiind aceea că au reușit să fugă în străinătate chiar persoane pe care le aveau în baza de lucru. Doi maiori și un căpitan de securitate au fost pedepsiți disciplinar în 1989 pentru motivul de mai sus.

SIBIANUL DIN VAGONUL MARFARULUI INTERNAȚIONAL

Securitatea își spunea poveștile și în afara rapoartelor, într-o publicație internă denumită chiar „SECURITATEA”. În numărul 60, din 1982, este publicată povestea unui tânăr sibian, de 22 de ani, merceolog la Întreprinderea Drapelul Roșu care a sfârșit prin a fi condamnat la un an de zile de închisoare cu executarea pedepsei la locul de muncă pentru tentativă de trecere a frontierei. Tânărul, denumit de Securitate „Mihail”, fusese, evident, influențat de „propaganda emigraționistă desfășurată de unele posturi de radio străine” și de „așa-ziși prieteni din Occident”. Publicația păstra prin aceste exprimări linia Partidului Comunist Român conform căreia nimeni nu ar plănui să plece fără influența unor forțe dușmănoase.

Însă în cazul lui Mihail, spune Securitatea, a fost vorba și despre vârstă, care îl făcea „instabil sub raportul concepțiilor despre viață și al sentimentelor patriotice”…

Tânărul sibian își făcuse planul destul de atent, dar vorbise cu cine nu trebuie. Este limpede că așa a intrat Securitatea pe fir! El urma să se ascundă în vagonul unui marfar care pleca din Sibiu în Italia, cu ambalaje returnate de Drapelul Roșu unei fabrici din Milano. Vagoanele cu ambalaje urmau să plece din Sibiu în luna mai 1982, iar Mihail se gândise să se ascundă într-unul. Pentru a studia zona și a culege informații, se oferise, la întreprindere, să se ocupe de documentele de încărcare și de cele de comerț exterior. Și-a pregătit un briceag în caz de autoapărare, mâncare, îmbrăcăminte și o mască de gaze fiindcă bănuia că vagoanele sunt tratate cu substanțe toxice la ieșirea din România, tocmai pentru a-i elimina pe cei ca el. S-a strecurat în vagon și a așteptat ca acesta să fie sigilat…

A fost prins de autoritățile comuniste care îi urmăreau deja pas cu pas acțiunea.